Nonviolenţa

Sunt aşteptate în România mari violenţe, mari lupte de stradă, greve ce pot bloca sistemul. Deducţia este făcută pe seama măsurilor de austeritate, de o accentuată asprime luate de guvernanţi, dar şi pe seama celor petrecute în Grecia la începutul acestei luni.

E adevărat că dacă autorităţile lasă în urma lor, în disputele cu protestatarii câţiva morţi pe caldarâm, România intră într-o zonă neagră a istoriei ei. Ceea ce ne-a spus sâmbătă Sever Voinescu, că între protestatari au fost introduse persoane violente, s-ar putea să aibă un dram de adevăr. În ajun  şi Traian Băsescu a făcut o declaraţie similară. În intervenţia sa de joi a chemat la cumpătare. E tot atât de adevărat că măsurile grele, nepopulare, pentru a fi luate de guvernanţii care doresc ieşirea din criz  este nevoie de un sprijin public. În circumstanţele în care se generalizează indignarea, e suficientă o singură suflare asupra jăratecului pentru ca focul să se încingă.

Foarte mulţi dintre cei afectaţi de scăderea drastică a veniturilor, văd negru în faţa ochilor. Şi aşa până în prezent statul a fost subfinanţat. După cum concluzionează unii analişti, nu statul a fost o povară, statul a devenit o grea povară pentru că guvernanţii de 20 de ani nu au izbutit să creeze un sistem de producţie, un sistem prolific care să creeze venituri. Valuri de guvernanţi, guvern după guvern, un şir de premieri şi de şefi de stat au crescut de dragul voturilor consumul, negândindu-se că într-o bună zi va veni scadenţa  şi că sacul se va goli definitiv.

Este acuzată în gura mare clientela politică. Sigur, aceeastă clintelă politică există, dar existenţa ei nu este licenţa PDL. Greşeala acestui partid este că a preluat aceeastă experienţă, a folosit-o din plin, a fost mai darnică cu cei ce i-au oferit un sprijin în alegeri.  Şi mai este ceva. După cum declara la sfârşitul sptămânii trecute Valeriu Stoica, se pare că acest segment al clientelei politice a PDL este de o calitate mai modestă decât clientela politică a partidelor de guvernământ anterioare.

În PDL încep să reverbereze criticile din interior. Mai aspri sunt cei ce nu ocupă niciun post guvernamental. Nu ratează nimic, nu au nimic de pierdut, nici măcar simptia pentru ei a preşedintelui Băsescu. Se ştie că Sever Voinescu este unul din apropiaţii şefului statului, iar Valeriu Stoica este cel care a executat spargerea grupării liberale, sperând în crearea unui nou partid de dreapta, militând pentru aceasta umăr la umăr cu Traian Băsescu. Din acest motiv, putem socoti că intervenţiile lor nu sunt întâmplătoare. Poate totuşi se pregăteşte ceva guvernului Boc. Poate că vocile lor au numai rostul de a chema la nonviolenţă. Într-adevăr Victor Ponta pare a fi un copil gata să se bucure dacă geamurile sediului guvernului sau cele din Cotroceni sunt făcute ţăndări. Nu este deloc exclus ca tânărul Ponta să fie sedus de lupta de gherilă a latinilor sud-americani şi să viseze sânge ca idolul său Che Guevara. La fel, după declaraţiile sale de ucenic al lui Ion Iliescu, să îşi dorească de dragul spectacolului o mică mineriadă.