O situaţie extremă

Urmează una din cele mai dificile săptămâni din istoria acestui an. La cele mai grele încercări vor fi supuşi guvernul, parlamentul, sindicatele, bugetarii, pensionarii, mamele, copii, şi, de ce nu, chiar şi şeful statului. Este şi o săptămână decisivă în urma căreia se vor limpezi apele. O situaţie similară nu s-a mai petrecut în ţară din anul 1990 încoace.
Guvernul va prezenta Parlamentului programul de măsuri de austeritate, la prima vedere un fapt simplu, dar va avea de înfruntat şi Curtea Constituţională şi numeroşii protestatari care vor exercita o mare presiune în ofensiva lor organizată în preajma sediului legislativului. Parlamentul, cel puţin o parte a acestuia, o parte formată din reprezentanţii partidelor de opoziţie, vor depune o moţiune, semn rău pentru guvernanţi, pentru că li s-ar putea ralia şi membri ai grupărilor din coaliţia de la guvernare.
Peste toate acestea, ţara va fi în picioare. După cum au anunţat  liderii sindicali, un număr semnificativ de mare de protestatari vor intra în grevă generală pe termen nelimitat. Dacă aceste evenimente vor avea loc şi dacă ele se vor desfăşura în nota radicală anunţată de liderii sindicali, consecinţele vor fi mai dure decât se poate presupune în acest moment: vor fi sectoare cu activitatea blocată pe timp îndelungat, determinând o bulversare a domeniului social. Situaţia a fost intuită de guvernanţi, numai aşa ne explicăm invocarea articolului 53 din Constituţie, un gest disperat al premierului Boc.
Şeful statului şi guvernul rămân singuri în faţa tuturor: a propriilor membri de partid, a grupărilor politice din opoziţie, a unui procent neaşteptat de mare din populaţia ţării. Şi acest fapt este o urmare a măsurilor nepopulare ce vor afecta standardele de viaţă pe termen lung. Toate consecinţele măsurilor de austeritate nu sunt încă cunoscute. În afara reducerii veniturilor unei bune părţi din populaţie, se va reduce şi consumul ce va afecta producătorii din domeniul particular. Va urma o cădere dezastruoasă. Şansele de reabilitare sunt deocamadată doar teoretice. În primul rând nimeni nu mai crede în aplicarea acestor măsuri de austeritate doar p]nă la sfârşitul anului, mai toată lumea fiind înclinată să creadă că această aplicare a lor se va prelungi în timp. De cele mai multe ori, după cum spun analiştii economici, astfel de măsuri de austeritate dure şi cu aplicare imediată pun în pericol creşterea economică.
Suntem într-o perioadă când nimeni nu mai gândeşte limpede. Ambele tabere, şi aceea a guvernanţilor şi aceea a protestatarilor au devenit mai degrabă pasionale. Raţiunea nu îşi găseşte nicăieri locul, guvernul nu a fost capabil să găsească alte soluţii decât diminuarea veniturilor, iar cei afectaţi de aceste măsuri nu sunt dispuşi să trăiască în sărăcie. Din confruntările ce urmează vor ieşi scântei. Dacă acţiunea guvernului va fi blocată, şeful statului şi premierul rămân fără soluţii alternative. Dacă nu fac niciun pas spre remedierea situaţiei financiare, Fondul se retrage lăsând în urma lui dezastrul, căderea monedei naţionale, căderea economiei, retragerea investitorilor străini şi altele. O creştere a impozitelor, o creştere a TVA, ar distruge economia privată, cu urmări şi mai catastrofale.
De luni încep protestele, unele dintre ele vor lua forma grave. Cum va fi gestionată această situaţie extremă, e greu de spus de pe acum.