Sus in munti, la-nalte curti (II)

Asculta acest articol

Okinawa a devenit simbolul acestui mod de fi pedepsit pentru cate ai facut sa nu mai detii trupe de lupta proprii si obligat sa accepti in propria ograda in scop de aparare pe cei care, starniti de tine (ne amintim de filmul “Tora! Tora, Tora!” si de atacul de la Pearl Harbour declansat prin acelasi cod de lupta). Dar anii au trecut, generalul McArthur s-a retras (e drept cu ceva scandal la el acasa (intre timp a si incheiat socotelile cu viata), dar trupele au ramas. Speranta de a-i vedea odata plecati pe militarii americani din Okinawa a devenit un fel de dorinta testamentara in egala masura a liderilor politici ca si a cetateanului de rand. Luat de valuri, liderul democrat a confundat dorinta cu putinta. A promis in auzul tuturor ca de va fi la putere ii obliga pe americani sa-si mute cazarmile intr-o alta insula, incetand a mai prelungi mutatia in Okinawa, numita de cineva “un port avion de nescufundat”. Demisia vine pe fondul unei constatari. Nu se poate! Circula deja constatarea ca daca americanii au infiintat o baza militara in strainatate, uita sa mai plece. Si daca au aparut exceptii, aceastea sunt legate de presiuni majore, cazul Vietnam, Filipine, Uzbekistan. Asadar, Okinawa va continua sa cazeze aproape 50% din trupele SUA din arhipelagul nipon. In schimb, Yukio Hatoyama nu mai ramane in fruntea guvernului. Avea la inceput de mandat o popularitate de invidiat. Acum cifrele se situeaza sub 20%. Cu toate ca, va amintiti cu siguranta, proaspatul premier nipon era creditat la vremea ungerii sale ca o persoana cu ceva proprietati cel putin ciudate. Ca le si avea sau doar le revendica, acum chiar nu mai are importanta.

As reveni, fugar, la Horst Kohler. Atat cat sa aduc aminte cine este cel ce paraseste, se pare definitiv, scena publica, Germana si internationala. Inainte de a fi ales presedinte pentru prima data, in 2004, Koller a fost presedintele Asociatiei bancilor de economii din Germania, si apoi, succesiv, presedintele Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, respectiv, directorul Fondului Monetar International. Mai interesant pentru mine, unul, ar fi faptul ca (inca) tanarul si chipesul Horst este nascut in Polonia, dar intr-o familie de cetateni romani de etnie germana, traitori in Basarabia. Satul Rascani de langa Balti fusese fondat prin anii ‘60 ai secolului al XIX-lea de un neamt cu mosii intinse in zona. Plecarea familiei si stabilirea in Polonia este legata de schimburile de populatie care s-au produs in marginea pactului Ribbentrop-Molotov. Obligata sa migreze din nou sub presiunea evenimentelor, familia Koller avea sa se stabileasca la Leipzig. In zona de vest a Berlinului se va stabili in 1963. Dar, din cate aflu, vreme de cativa ani a locuit in lagar. Demisia unui sef de stat sau de guvern nu este un eveniment oarecare. Prin gesturile lor, Koller si Hatoyama furnizeaza situatii de interes pentru istoricii preocupati nu numai de consemnarea evenimentelor, ci si, sau mai ales, de semnificatia lor. Se va discuta si glosa indelung, sunt convins, pe marginea dosarelor in cauza.

Nicolae Bud