Asculta acest articolMonica s-a nascut la Tagaste, in Africa, astazi Souk-Ahres, in regiunea Konstantina din nordul Algeriei, intr-o familie crestina. De foarte tanara a fost maritata cu un barbat nebotezat, numit Patriciu. Cu el a avut doi fii, pe Augustin si Navigiu, si o fiica, al carei nume nu ne este cunoscut. Nu a avut o viata usoara si a suferit mult din partea sotului, un om cu un caracter dificil si iute la manie. Ea l-a imblanzit prin metoda pe care o explica astfel: el isi tinea mana departe de ea, deoarece ea isi stapanea limba. A avut mangaierea sa-l aduca la baia botezului cu un an inainte de a muri. Ramasa vaduva, si-a indreptat toata grija spre fiul sau, Augustin, mai insensibil la chemarea harului divin, inteligent, dar nehotarat. Pentru el s-a rugat si a plans. A cautat sa fie in permanenta aproape de el. Intelegatoare si discreta, pentru a nu-l pierde din ochi a mers dupa el in peregrinarile lui prin Italia, la Roma si Milano. Augustin consemneaza ultimele convorbiri cu mama lui aflata in strainatate. Din ele cunoastem marea noblete a sufletului acestei femei incomparabile, de o inteligenta putin obisnuita, tinand seama de adancimea gandurilor pe care le schimba cu Augustin. Ultimele cuvinte ale Monicai ne redau imaginea sufletului ei: “Fiul meu, in ceea ce ma priveste, nu exista nimic care sa ma atraga in aceasta viata. Nici nu stiu ce mai am de facut aici si pentru ce mai stau. Un singur lucru ma indeamna sa doresc sa mai traiesc putin. Dorinta de a te vedea crestin inainte de a muri. Dumnezeu mi-a dat si mai mult. Adica te vad dispretuind bucuriile trecatoare si slujindu-i numai Lui. Ce mai am de facut aici?” La putin timp dupa aceasta, a murit la Ostia, mai inainte de a se imbarca pentru intoarcerea in patrie. Era in anul 387 si ea implinise varsta de 55 de ani. Rugaciunile si lacrimile ei au daruit Bisericii pe unul dintre cei mai mari invatatori ai crestinatatii.
Fii primul care comentează