Paradoxurile vieţii politice

Ne atrag atenţia unele aspecte din declaraţiile publice ale liderilor politici, principalii actori ai acestei perioade frământate. La aceste declaraţii, unele constituind o ciudăţenie, se adaugă faptele, evenimente ce nu mai au o cursivitate logică. Nu neapărat echivocul afirmaţiilor făcute atrag atenţia, suntem obişnuiţi cu aceste aspect al discursului, cât caracterul lor paradoxal.
Dacă dorim să aruncăm întâi privirile spre opoziţie, îl găsim în prim plan pe Victor Ponta. Acesta după ce l-a pus la punct pe Geoană, gata să declanşeze un scandal în cea mai importantă grupare politică, adversară a puterii, liderul PSD contestă totul. Nu îi mai convine nimic, nici UE, nici FMI, nici Bruxellesul, îi pune pe toţi aceştia la colţ, într-un discurs care nu poate fi calificat decît ca fiind unul cel puţin bizar dacă nu anapoda. Adversarii puşi la zid de Victor Ponta sunt similari cu morile de vânt invocate de un mare erou al literaturii clasice. Acesta îşi trăieşte marea nebunie pornind vilejelios, spre stupefacţia scutierului, să răpună nişte adversari ipotetici sugeraţi de aripile înalte ale morilor.
Afrontul adus lui Mircea Geonă, un fost lider, rămas fără nicio susţinere în PSD, este la fel de neobişnuit. Pentru că a făcut unele declaraţii neplăcute pentru urechile lui Victor Ponta, acesta a devenit ţinta unui discurs cu accente rechizitoriale.
Dacă ne întoarcem în direcţiile puterii, ne atrage atenţia şeful statului, premierul şi miniştri. Într-una din ultimele sale apariţii televizate, preşedintele statului s-a apucat deodată să critice intelectualitatea, medicii, profesorii şi să scape detalii din viaţa sa personală. Ca şi în cazul lui Victor Ponta ne gândim la o lipsă de control, sau la proşti sfătuitori adunaţi în jurul lor, oameni ce au de plătit poliţe celor acuzaţi şi care împing astfel, spre aceste teme, liderul politic. Ar putea fi una din ipoteze dacă nu ne-am gândi la o stare de disperare ce întunecă luciditatea sau, mai rău, la o neputinţă în lupta cu un sistem ce împinge raţionamentele pe un traseu paralel.
Mai putem adăuga că principalii duşmani ai lui Victor Ponta şi ai lui Traian Băsescu sunt chiar ei doi, Victor Ponta şi Traian Băsescu. Dar cel mai edificator exemplu că principalii duşmani ai guvernului şi ai premierului sunt chiar ei, guvernul şi premierul. Iau decizii sinucigaşe, specifice unor kamikaze, nişte temerari ce îşi cunosc din capul locului sfârşitul de dinainte de a acţiona. După ce lasă bugetarii fără un sfert din salarii, ei decid să înfunte numeroşii intelectuali, artişti, ziarişti şi alte persoane cu un statut asemănător, plătite conform Legii dreptului de autor. Nici Dumnezeu nu îi va ajuta pentru că în prealabil s-au gândit să frustreze de venituri şi preoţimea.  A crea cu bună ştiinţă un viespar, în lipsa unor idei constructive de relansare economică, înseamnă a-ţi pava calea politică cu pioneze pe porţiuni pe care eşti obligat să păşeşti desculţ. Situaţia în care au ajuns guvernanţii nu mai poate fi salvată nici prin remaniere. Remanierea unor miniştri o va ocoli pe Elena Udrea, un ministru poate capabil, poate incapabil, dar care este un produs negativ al presei fiind astfel considerată de toată lumea ca o febleţe a şefului statului, nu va decongestiona situaţia critică.