Orasul de altadata

Asculta acest articol

Marian Ilea

[slideshow id=5116]

Vechea gara a Baii Mari se afla cam pe unde e magazinul Maramures. Trenurile soseau din Vechiul Imperiu cu potentatii de pe la Viena ori Budapesta. Curiosii sateau pe peron si admirau tinutele doamnelor si sobrietatea domnilor. La capat de peron asteptau trasurile – taxi. Erau sapte la numar. Taximetristii acelor vremuri traiau din transportul calatorilor pana-n Centrul Vechi – la Hotelul orasului. Aveau aprobari si legitimatii eliberate de Primar. Posturile astea erau ravnite. Disparea un “taximetrist” al vremurilor vechi si se pornea batalia pentru ocuparea postului. Caii si trasurile aveau farmecul lor. Orasul asijderea. Carutasii circulau in zona pietei, trasurile-taxi aveau dreptul de a opri la intrarea in hotel. Afaceri cu aur, monetaria si statiunea turistica, iata suficiente atractii pentru orice calator ajuns cu trenul in oras. Ajungeau in Baia Mare si solitarii imperiului. Cautatorii de atractii sexuale. Orasul avea case de toleranta, un regulament de functionare a lor si medici specializati. Un soi de turism sexual legal – cu fete frumoase pentru budapestani si vienezi. Sub Dealul Florilor era fojgaiala de turisti – fiecare cu tinta lui. De la recuperarea sanatatii si pana la fanteziile sexuale. Ce-i drept, in oras si-n Baia Sprie casele de toleranta erau de lux si populare. Pentru turisti si pentru minerii locului. Patimi si dureri, arta si suferinta – trecut-au  prin orasul acesta care n-a ramas strain la nimic din ce era omenesc. Dramele si fericirea, urcusul si coborasul unor familii emblematice si cate si mai cate nu s-au nascut in oras, intrand pe usa din fata a istoriei. Baia Mare si farmecul trecutului iata ce ne-a ramas astazi. Un oras de cautat prin arhive. Si daca te gandesti la versurile unui poet poti concluziona simplu si adevarat< “La trecutul mare/ Mare viitor!”. Doar prezentul sta mai prost!