Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Societatea Culturala Pro Maramures “Dragos Voda” implineste 15 ani

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Luptatorul care s-a zbatut sa coaguleze aceasta societate a fost Vasile Iuga

[slideshow id=5180], [slideshow id=5178]

La cinci-sase ani dupa evenimentele din 1989, cand cultura nationala era atacata cu multa violenta si antiromanismul inflorea, s-au gasit forte care sa se opuna cat de cat pierderii identitatii nationale romanesti. Intre aceste forte s-au numarat si societatile culturale. Intre cele care au luptat cu vigoare pe baricadele interesului national, istoria va trebui sa o inregistreze si Societatea Culturala Pro Maramures “Dragos Voda”. Luptatorul care s-a zbatut sa coaguleze aceasta societate a fost Vasile Iuga. Un cetatean al acestei tari fara vreun alt titlu, pe vremea aceea, decat ca era maramuresean get beget, cunostea sufletul maramuresenilor si iubea Maramuresul.

Cum Vasile Iuga a intemeiat si o editura, “Dragos Voda”, fiind si vecini, fiind istoric, m-a invitat si pe mine sa activez in calitate de consilier editorial. :i cum pe la 55-56 de ani te mai crezi inca tanar (ce amagire !) am acceptat si eu, ca atatia altii, sa-i iubesc pe maramureseni, desi eram somesean. Ca istoric, priveam insa cu ochi buni resuscitarea mandriei locale indiferent de regiune. In fond cu totii eram romani. :i trebuie spus ca pe blazonul societatii “Dragos Voda” (Dragosiana) se afla anul 1860 la care a fost infiintata, functionand pana in 1940. Asa incat societatea, infiintata la 27 noiembrie 1995 era de fapt continuarea celei din 1860. Vasile Iuga putea fi mandru ca si-a asumat continuitatea unei societati care functionase 80 de ani. Avea un argument cu care spera sa dea gata pe orice roman< “Cum sa nu ne cinstim strabunii domnule ?” :i daca stau sa ma gandesc bine, mai avea Vasile Iuga un merit< stia sa atraga in societate oameni de valoare care sa-i cinsteasca realmente blazonul deoarece uitasem sa va spun, dom’ Vasile chiar avea blazon. Si nu o spun eu din burta, o spune academicianul Stefan Pascu. Iata citatul din “Cuvantul introductiv” la primul volum al “Simpozionului Maramures – vatra de istorie milenara”:  “Acest inceput il datoram lui Vasile Iuga din Cluj-Napoca, originar din Maramures, comuna Salistea de Sus, urmas al voievozilor maramureseni din dinastia Bogdanestilor, frati cu marea dinastie Iuga”. Academicianul Stefan Pascu facea aceste afirmatii in contextul in care initiativa lui Vasile Iuga avea la origine indemnurile si incurajarile marelui istoric care facea el insusi parte din staff-ul societatii ca presedinte de onoare al ei. Intre membrii cei mai distinsi ai societatii s-au numarat profesori universitari, cercetatori eminenti si alti colaboratori valorosi. Nici nu stiu pe cine sa numesc, de frica sa nu uit pe cineva si mai important.

Editura a scos lucrari valoroase, mai ales cu caracter istoric

Editura a publicat in acelasi stil, multe dintre cartile de factura istorica care aveau un elevat caracter stiintific atat de apreciat, incat respectivele scrieri ar putea fi editate cu demnitate si de catre Editura Academiei Romane. Desi aici pot fi citate mult mai multe carti, din modestie, voi cita doar cateva< “Diplome maramuresene din secolele XIV-XV”, de Ioan Mihalyi de Apsa, editia a IV-a, 2009, traducere integrala din limba latina, “Date istorice privitoare la familiile nobile romane”, vol. I-II, de Ioan cavaler de Puscariu, Sibiu, 1892, editia a II-a, 2002, ingrijita si completata cu competenta de Vasile Iuga, “Cercetarea calitatii de nobil in comitatul Maramures, anii 1749-1769”, de Joódy Pál, editia a II-a, traducere din limba maghiara, 2003 “Maramures – pecete de tara”, de Valer Hossu, 1998 si unele monografii ale unor localitati din Maramures si nu numai< Dragomiresti, Sacel, Calinesti, Grosii Tiblesului, Orman, Pinticu, Salva etc. Despre numeroasele carti publicate de Editura “Dragos Voda”, am fi nedrepti daca nu am spune si faptul ca din punct de vedere estetic, fiecare era o bijuterie. Grafica era impecabila si tiparirea era extrem de curata pentru ca avea un ochi excelent care le apara de erori de tipar, acela al doamnei Narcizia Iuga. Daca acum, dupa atatia ani, veti citi programul generos al societatii si al editurii, veti fi uimiti cat de modern si de actual suna acesta si astazi.

Dr. Gelu Neamtu

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns