Viata, deocamdata – Acelasi lucru… in alte cuvinte

Asculta acest articol

Pe o strada dintr-un oras, intr-un loc foarte aglomerat, statea un orb cu o palarie la picioare si o placuta de lemn pe care scria cu creta alba: “Va rog, ajutati-ma, sunt orb!” Un jurnalist care trecea prin zona l-a vazut si, curios din fire, s-a uitat sa vada cati banuti s-au adunat in palarie. “Recolta” era deosebit de slaba. Pe loc s-a gandit ca trebuie sa-l ajute pe sarmanul cersetor. Fara sa-i ceara incuviintarea, lua placuta de lemn, o intoarse pe cealalta parte, scrise altceva pe ea dupa care o puse din nou la picioarele orbului si pleca.

Spre seara, in drum spre casa, jurnalistul respectiv se intoarse pe acelasi traseu, trecand din nou pe langa orbul care cersea. Se uita si vazu ca acum palaria lui era plina de bani. Erau de toate, si monede, si bancnote. Cu simturile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul l-a recunoscut dupa pasi pe cel care dimineata s-a oprit in dreptul lui si a scris ceva pe tablita de lemn. L-a intrebat daca este una si aceeasi persoana, dupa care l-a rugat sa-i spuna ce a scris pe tablita de s-a pomenit cu atatea “incasari” cum, in mod normal, nu realiza nici intr-o luna. Jurnalistul i-a raspuns: “Sa stii ca nu am scris nimic ce ar putea fi in neconcordanta cu anuntul dumitale. Atata doar ca eu am exprimat totul in alte cuvinte. Daca am reusit sa atrag atentia oamenilor asupra ta, inseamna ca am gasit modalitatea perfecta de adresare catre oameni”. Si pleca linistit mai departe. Orbul a aflat mai tarziu ce a scris “binefecatorul” lui pe placuta de lemn. Mesajul era urmatorul “A venit primavara cu frumusetile ei, dar eu tot nu ma pot bucura de ea”. De multe ori, cand lucrurile nu merg asa cum ar trebui, e nevoie sa schimbam cate ceva, sa iesim din rutina obisnuintei.