Asculta acest articolNu cred ca drama personala mai intereseaza pe cineva in Romania. Poate doar pe cel care si-o asuma si o traieste. M-am gandit ce i s-ar putea reprosa Guvernului Boc direct si personal. E un gand singular. Cand spunem ca toate merg prost imediat completam – e o situatie ce se perpetueaza de vreo 20 de ani. Si totusi… in haosul asta, Guvernul Boc iese in evidenta cu un rezultat demn de cutremurul din Japonia.
Boc a reusit performanta de a-i face pe romani sa nu le mai pese, sa nu-i mai intereseze nimic. Romania era o tara (pana sa vina Boc la putere) unde nu puteai sa mori de foame. Sareau vecinii in ajutorul tau. Te imprumutai pana depaseai problemele crunte care-ti macinau existenta. Pana sa apara Boc la putere, daca erai flamand ori insetat ori n-aveai adapost, orice satean maramuresean iti oferea casa lui, cana lui cu apa si o halca din tabla lui de slanina. Pana sa apara Boc la putere – era frumos in Romania. Guvernul Boc a adus pe tapet uraciunea, egoismul si nepasarea omului fata de semenul lui. Daca as fi Emil Boc as arunca mapele, dosarele din biroul de premier si as fugi departe. Sa nu mai stie lumea ca exist. Sa uite romanii ca i-am condamnat la uraciunea umana. Dar Boc va da vina pe tranzitie, pe conjucturi, pe criza economica. Emil Boc ca premier e o figura trista a unei Romanii pe care a uratit-o prin politica lui haotica. Asta i se poate pune-n carca premierului. Restul sunt palavre de doi lei. Dar pentru ceea ce o reusi sa faca din romani actualul premier merita o lunga (poate chiar definitiva) pauza legata de viata politica. Pana cand in Romania va reveni optimismul vor trece ani buni. Ori Emil Boc va fi atunci o trista figura a unei guvernari in care penibilul si superficialitatea au generat haosul si uratenia unei Romanii ce era frumoasa prin natura-i si calitatea umana a celor care o locuiau si o locuiesc si astazi.
Fii primul care comentează