Anxietatea si starile de panica

Asculta acest articol

Pagina realizata de Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog-psihoterapeut

[slideshow id=7136]

“Am iesit de la medic si am urcat in masina. A aparut de nicaieri starea aceasta. Am simtit ca mor”.
“Stateam pe scaunul dentistului si aveam senzatia ca voi innebuni, ca voi pierde controlul”.
“Este o experienta brutala. Eram in pat inainte sa adorm si dintr-o data a aparut o stare de neliniste, asteptand sa se intample ceva rau. Inima imi batea cu putere si ma treceau niste transpiratii reci. Daca fac atac de cord?”.
“A aparut din senin, stand la plaja, am avut senzatia ca ma sufoc, ca nu mai am aer!”.
“In perioadele dintre atacuri simt frica ca aceste atacuri ma vor lovi din nou. Mi-e frica de frica!”.
Acestea sunt doar cateva dintre formularile pe care pacientii le dau starilor anxioase prin care adesea trec.

Intr-o definitie generala, anxietatea este o teama nespecifica, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, ca si in cazul fobiilor. Anxietatea, sau “teama care pluteste in aer”, in limba engleza “free-flooting anxiety”.
Totusi, in urma cercetarilor si in urma interviurilor realizate asupra unor indivizi suferinzi de anxietate, s-a demonstrat ca nu este vorba chiar de o teama fara obiect, pentru ca indivizii anxiosi percep mediul inconjurator ca fiind amenintator. Asadar, anxietatea pacientilor devine raspuns logic la o INTERPRETARE ERONATA A REALITATII. Din acest motiv, terapeutii ajuta pacientii sa descopere, sa evalueze si sa modifice modul lor nerealist de a interpreta posibilele pericole.

Cercetatorii au pus in evidenta 2 tipuri de manifestare a anxietatii

1) atacurile de panica (tulburare de tip panica), care pot aparea pe neasteptate, indiferent de situatie. Cum se manifesta ele? Prin sentimentul puternic de pericol iminent, sentiment cu manifestari psihofiziologice< senzatii de lesin, tremuraturi, sentimentul de ireal. Datorita faptului ca aceste manifestari se instaleaza brusc si pe neasteptate ii poate sugera pacientului ideea ca ar putea fi victima unei boli grave< “daca fac infarct?”, “daca pierd controlul si innebunesc?”, “daca ma sufoc si mor?”, “daca nu ma controlez si incep sa ma port si sa vorbesc ciudat?” etc. In absenta acestor atacuri de panica, pacientii sunt linistiti si calmi, desi multi dintre ei prezinta o oarecare stare de anxietate cu privire la un posibil atac in viitor.
2) tulburare de anxietate generalizata (evaluarea nerealista a unor evenimente din viata curenta). in acest caz, anxietatea poate fin insotita de neliniste, tremuraturi, tulburari respiratorii, diaree, greata, insomnii, irascibilitate, urinari frecvente, uscaciunea gurii, transpiratii excesive, ameteli, palpitatii, dificultati de concentrare a atentiei, senzatia de nod in gat etc.

Evenimentele stresante de viata joaca un rol important

Atacurile de panica si anxietatea generalizata se instaleaza de obicei brusc, cele dintai aparand, cel mai frecvent, intre 20 si 30 de ani, iar cea din urma avand o forma de debut insidioasa. In instalarea acestor tulburari, evenimentele stresante de viata joaca un rol important. De cele mai multe ori, pacientul nu isi da seama ca problema lor este anxietatea si la inceput el se adreseaza unui medic generalist sau chiar merg la urgenta crezand ca sufera de vreo boala grava sau ca au o cadere de calciu. Un lucru important pe care trebuie sa il stie pacientii care sufera de atacuri de panica este acela ca PRIMUL ATAC ATINGE INTENSITATEA MAXIMA. Acest fapt inseamna ca pacientul nu trebuie sa se astepte ca atacurile de panica sa creasca in intensitate. Urmatoarele atacuri vor oscila in jurul celui de amplitudine maxima, dar vor fi inferioare acestuia.
Un alt lucru important este acela ca pacientului trebuie sa i se explice clar si argumentat ca nu sufera de boli cardiace, neurologice sau tulburari cerebrale etc. daca pacientii vor interpreta simptomele respective ca pe un posibil dezastru, acest fapt va conduce la o accentuare a anxietatii care va culmina cu un nou atac de panica.
Totodata, trebuie stiut faptul ca dupa ce atacul s-a declansat indivizii au tendinta de a-si indrepta atentia asupra senzatiilor fiziologice (furnicaturi, tahicardie, amorteli, nod in gat, respiratie grea, senzatia de irealitate etc.), lucru care, in mod evident, va intretine starea respectiva. Un alt comportament pe care il adopta aceste persoane este acela de a evita anumite situatii, fapt ce conduce la intarirea problemei si nu la rezolvarea ei. De exemplu, cei care interpreteaza ameteala si slabiciunea din picioare ca pe un semn de lesin, vor avea tendinta sa se sprijine sau sa se aseze pe ceva din apropiere ori direct pe jos sau sa isi incordeze muschii pentru a preveni lesinul. Pe de alta parte, cei care au de exemplu impresia ca se vor sufoca vor incerca sa-si controleze respiratia, lucru care va duce la hiperventilatie (ameteli, disociere si respiratie ingreunata) si care va exacerba simptomele.
Evitarea situatiilor anxiogene (spre exemplu evitarea magazinelor, a liftului sau a locului in care i s-a facut rau prima data) mentine problema. Individul trebuie sa traiasca starea de anxietate si sa descopere singur ca aceasta nu produce nicio catastrofa. Terapeutul trebuie sa ii explice pacientului faptul ca interpretarile lui eronate si catastrofizante conduc la o descarcare de adrenalina care va amplifica frica.

Ce fel de terapie este indicata?

Evident ca orice tip de terapie este indicata, doar ca s-a dovedit ca terapia cognitiv-comportamentala functioneaza mai bine la majoritatea pacientilor cu tulburari anxioase. Potrivit cunoscutului psiholog si psihoterapeut roman Irina Holdevici, terapia are drept obiectiv “reducerea anxietatii prin intermediul invatarii pacientilor sa identifice, sa evalueze, sa controleze si sa modifice gandurile negative legate de potentialele pericole, cat si comportamentele asociate cu acestea. (…) Ideea centrala a abordarii cognitive a tulburarilor emotionale consta in aceea ca nu evenimentul in sine, ci expectanta individului in legatura cu acesta sunt generatoare de simptome. in cazul anxietatii, de regula, subiectul supraevalueaza semnificatia pericolului intr-o conjunctura data”. Scopul tratamentului este de a modifica tiparul de gandire s comportament, care reduce numarul si frecventa atacurilor, precum si intensitatea acestora. Terapia comportamentala include expunerea treptata a pacientului la stimuli care au capacitatea de a-i provoca anxietate, in scopul desensibilizarii acestuia fata de actiunea lor nociva. Studiile arata ca psihoterapia, combinata sau nu cu tratament medicamentos, este eficienta pana la 70-90%.

Uneori, tulburarea de panica este insotita si de depresie

Tulburarea de panica afecteaza foarte multe persoane, in special femei. Poate debuta la orice varsta, chiar si la copii. Nu toti care au avut un atac de panica o sa-l mai aiba si pe urmatorul. De aceea, este important ca persoanele vizate sa faca un tratament psihiatric sau psihoterapeutic. Netratata, aceasta problema poate fi dezabilitanta. Uneori, tulburarea de panica este insotita si de depresie sau poate da nastere la fobii. Vietile persoanelor care au suferit atacuri de panica pot deveni foarte limitate prin evitarea realizarii anumitor activitati normale, cum ar fi< cumparaturile, sofatul, sau in unele cazuri, parasire locuintei. Alte persoane nu mai circula neinsotite de partener sau de o persoana de incredere.

Puteti sa imi scrieti pe adresa de e-mail< [email protected].