Asculta acest articolEa este scurtă spre deosebire de cămașa zilnică cu poale lungi până la glezne. Cămașa aceasta scurtă, de sărbătoare, are pieptul și mânecile înfoiate.
De la deschizătura din jurul gâtului, pe piept, pe o porțiune de un lat de mână, pornesc o serie de falduri cusute cu figuri geometrice, formând ceea ce se numește Gereihsel. Această parte a cămășii este de multe ori înlocuită printr-o porțiune brodată cu motive de cercei, frunze și flori, din arnici negru sau galben. Mânecile largi, înfoiate, făcute de obicei dintr-o pânză mai fină decât cea a restului cămășii se termină la încheietura mâinii cu un galon îngust (Preisen), brodat cu arnici negru sau galben. Acest galon se prelungește în unele sate cu o manșetă detașabilă împodobită cu perle sau bogat brodată cu arnici colorate, formând ceea ce în dialectul săsesc se numește Fluren.
Femeile își prind la brâu o batistă de mătase colorată
Fusta albă cusută în cute se îmbracă la prilejuri deosebite, peste o fustă scrobită, fiind purtată de femei și fete. În mod obișnuit, fusta este confecționată din stofă neagră sau de culoare închisă. Peste ea se încinge un șorț cusut din trei foi de pânză albă. Foile sunt legate între ele prin dantele împletite în formă de rețea sau prin dantele de felul celor care se prind de marginea șorțului. Cu mult gust sunt alese și motivele presărate pe suprafața șorțului, brodate în negru și fire de aur sau în galben. Pentru a înviora această îmbrăcăminte sobră, femeile își prind la brâu o batistă de mătase colorată. Femeile în vârstă poartă șorțuri negre împodobite cu motive de aceeași culoare. Cordonul cu bumbi de metal este purtat în general de femei și de fete. De închizătoarele lui atârnă o fundă înnodată dintr-o panglică colorată.
Din ansamblul costumului femeiesc face parte și vesta scurtă, fără mâneci. Se lucrează din țesături de stofă de culoare închisă sau din catifea. Pe piept se cos galoane multicolore și broderii în fir de aur. În comuna Gîrbova se pun și perle colorate, fiind garnisită și în jurul gâtului ca și pe marginea deschizăturii de la umăr. În timpul verii la Gîrbova se poartă o vestă din pichet alb, brodată cu cununițe și buchete de flori, numele posesorului și anul fiind lucrate cu arnici negru.
Iarna, femeile îmbracă pieptarul tradițional din blană
Femeile și fetele poartă vara mantaua cea creață (Krauser Mantel), o haină fără mâneci și guler, cu cute dese, lucrată din postav de culoare neagră. Inițial a fost o pelerină a cărei formă s-a mai păstrat la Viscri. Astăzi este o haină ce acoperă numai spatele. În unele comune, fetele își pun pe umăr un cojoc scurt, înălbit prin tăbăcire, fără ornamente brodate, adaptat ușor formei corpului. Muchiile gulerului sunt împrejmuite cu o bordură de piele neagră. Cojocul are nasturii și cheutorile într-un rând des.
Iarna, femeile îmbracă pieptarul tradițional din blană de oaie argăsită în alb, cu lâna spre interior și fără mâneci. Partea exterioară este împodobită mai mult sau mai puțin bogat cu broderii de mătase sau de lână multicoloră, precum și cu aplicații de piele, albe sau colorate. Are deschizătura laterală și se încheie cu nasturi și cu urechi de piele. În unele sate din raionul Sibiu se atârnă peste pieptar paftaua prinsă de o panglică lată trecută în jurul gâtului.
Cămașa de sărbătoare a bărbaților și flăcăilor este lucrată din pânză de bumbac
Tot iarna, femeile mai poartă și cojocul – pelerină (Kirschen) lucrat din piele de oaie argăsită în alb, cu falduri largi. Muchiile exterioare sunt tivite cu o garnitură din blană de veveriță, de mânz sau alte feluri de blănuri de culoare maron. Cutele din spate sunt prinse în gulerul tare și lat, ridicat, al cărui interior este căptușit cu catifea roșie, iar în exterior cu ermelină. Femeile din Dealul Frumos, raionul Agnita, poartă pe umeri o manta de postav negru, garnisită cu un chenar de blană de culoare brun închis și cu un guler din blană neagră. Odată cu această manta, femeile își pun pe cap o bonetă de catifea neagră împodobită în partea de sus cu două fireturi de aur încrucișate și cu o fundă neagră. Cămașa de sărbătoare a bărbaților și flăcăilor este lucrată din pânză de bumbac după croiul tradițional și are mâneci largi. Marginea superioară a gulerului neîndoit este ornată cu o dantelă croșetată. În jurul gulerului, pe sub această dantelă, se trece un fel de fular îngust de culoare neagră format din două fâșii de catifea sau mătase neagră, brodate cu fire de aur și cu mătase colorată, care atârnă pe piept.
Pieptarul din blană de oaie este împodobit în unele comune cu modestie, în altele foarte bogat ornat cu aplici roșii de piele și cu broderii lucrate de cojocar. În mod obișnuit se încheie lateral.
Cojocul de sărbătoare confecționat din piele înălbită este puțin împodobit cu aplicații de piele de culoare mai deschisă și broderii stilizate în forma unor buchete de flori. În partea de jos, alături de cusătura laterală, este aplicat un ornament de piele roșie cu creți. Cojocul acesta lung se poartă pe umeri. În unele ocazii, la nuntă și la botez, se îmbracă complet. În acest caz se poartă pe spate, respectiv peste acest cojoc îmbrăcat pe mâneci, o manta albă de postav, ca semn al demnității.
Mantaua aceasta cu mâneci ce atârnă până la marginea de jos și nu se îmbracă este întoarsă în față sub forma unui rever, peste care sunt cusute transversal flori stilizate din bucăți de postav de culoare albastră, roșie și violetă. Pe umeri, atârnă un guler lat de postav alb, ce ajunge până la jumătatea spatelui. O curelușă prinde pe piept aripile acestei mantale “slimnicene” (Slimnic, comună din raionul Sibiu), susținând-o. Aceste mantale își au originea din mantaua orășenească (Mente).
În Viscri și în unele sate, bărbații și flăcăii poartă o manta albastră de postav
Mantaua confecționată la Gîrbova din postav fin de culoare albă este relativ scurtă, ajungând tocmai până deasupra genunchiului. Singura podoabă o constituie fâșiile înguste de postav de culoare roșie sau neagră, care mărginesc cusăturile. Mirele și tinerii care poftesc lumea la nuntă își potrivesc această manta, atunci când merg la cununie, peste cojocul cel scurt, în așa fel încât mâneca dreaptă să fie îmbrăcată, iar stânga să atârne liber.
În Viscri și în unele sate, bărbații și flăcăii poartă o manta albastră de postav, împodobită cu manșete din postav roșu.
Pe cap, bărbații vârstnici și tineri poartă obișnuita pălărie țărănească, rotundă, lucrată din pîslă, cu o panglică neagră de catifea cu margini albe înguste. La tineri, această panglică poate fi pestriță. Iarna se poartă căciula neagră din blană de miel. În unele sate săsești se purta până la sfârșitul secolului al XIX-lea o căciulă de catifea sau de postav de culoare albastră, roșie sau neagră, garnisită de un lat de palmă cu blană de jder sau dihor. Astăzi, acest port nu se mai găsește decât în comuna Zagăr, raionul Sighișoara.
Portul sașilor din zona Bistrița (Nosnergau) se caracterizează printr-un colorit mai variat și prin forme mai noi care s-au depărtat de portul tradițional din raionul Sibiu (Atland). Influențele portului românesc sunt aici mult mai vizibile.
Îmbrobodirea capului iese tot mai mult din uz, obișnuindu-se numai la ocazii cu totul deosebite. Foarte răspândite sunt aici căițele negre de catifea, împodobite cu buchețele de flori brodate din mătase colorată. Femeile tinere poartă căițele împodobite cu flori de culoare roșie și roz, cele vârstnice cu flori de culoare galbenă și violetă, iar cele bătrâne cu flori brodate în albastru, care în general se poartă și în caz de doliu. La căițe se prind panglici late, brodate, sau panglici de mătase verde, împodobite cu flori albe, care se înnoadă sub bărbie și atârnă pe piept.
Așa-numitul Borten, cilindru de catifea purtat de fetele adulte, confirmate este mai înalt și mai îngust decât în sudul Transilvaniei, având prinse în spate, chiar pe muchia superioară, două ace lucrate artistic din metal, iar de-a lungul despicăturii de la spate un întreg șir de ace, ale căror capete sunt împodobite cu mărgele de sticlă colorată.
În timpul verii, femeile și fetele poartă o vestă de pânză albă fără mâneci (Wasken) încrețită în falduri fine și brodată cu arnici negru. Modelul broderiei reprezintă îndeobște stele și flori stilizate geometric, dispuse în mai multe șiruri orizontale de lujere. Clinurile și partea din spate sunt brodate cu motive florale. În ultimele decenii, acest gen de spate sunt brodate cu motive florale. În ultimele decenii, acest gen de vestă s-a lucrat într-o formă mai simplă, nemaifiind încrețită în cute.
La această vestă se adaugă un brâu din postav albastru sau negru brodat cu fire de lână groasă în diverse culori< roșie, galbenă, albă, albastră și verde. Brâul se încinge în jurul taliei, iar cele două capete atârnă la spate până la marginea de jos a fustei.
La șorțuri, ornamentale dispuse pe o linie orizontală sunt mai frecvente astăzi, linia verticală întâlnindu-se doar la șorțurile vechi. Rânduri orizontale de lujeri cu flori din arnici negru ocupă laolaltă aproape întreaga jumătate inferioară a șorțului. Pe marginile libere ale celor trei tăblii ce formează șorțul, sunt brodați lujeri cu flori, în timp ce muchiile, atât cele de jos cât și cele laterale, sunt tivite cu dantele croșetate sau cumpărate. Ca un element deosebit pentru comunele Lechința, Vermeș și Sîngeorgiul Nou trebuie notat faptul că acolo au început să se poarte șorțurile lucrate din tul alb sau negru brodate cu mătase albă. Broderiile ce constau din motive de lalele și tot felul de steluțe și flori, precum și lujeri cu frunze, sunt răspândite pe toată suprafața șorțului.
Numai în raionul Bistrița se poartă șorțul așa-numit Harras, țesut din fâșii orizontale de lână colorată. Dungi de roșu închis alternează cu dungi albastre, portocalii sau cu dungi colorate în roșu de zmeură. :orțul este brodat pe treimea de jos cu mai multe rânduri de flori și este garnisit cu o dantelă albastră, croșetată din arnici. Broderia se face cu lână colorată și cu mătase. :orțurile Harras, a căror denumire este luată de la numele lânii întrebuințate la confecționarea lor, și care sunt purtate de către sași numai în nordul Transilvaniei, provin din catrințele românești purtate în acele părți. În comuna Iad, la costumul de sărbătoare, femeile îmbracă înainte de a merge la biserică un șorț roșu de catifea.
Fii primul care comentează