Asculta acest articol
Boris Elţîn s-a născut pe data de 1 februarie 1931, în Sverdlovsk (azi Ekaterinburg) şi a fost primul preşedinte de la Kremlin ales în mod democratic, în 1991. A rămas la conducerea ţării până pe 31 decembrie 1999, când a demisionat. El l-a numit pe Vladimir Putin preşedinte interimar, până la noile alegeri din 26 martie 2000.
Elţîn a urmat Liceul Puşkin din Berezniki, regiunea Perm, şi Institutul Politehnic al Uralilor din Sverdlovsk, specializarea construcţii. La vârsta de 14 ani, a pierdut două degete de la mâna stângă în urma exploziei unei grenade.
De profesie inginer constructor, Elţîn şi-a început cariera politică la vârsta de 37 de ani, devenind membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). În 1977, în calitate de şef de partid în Sverdlovsk, a ordonat distrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul Ţar.
Opt ani mai târziu, pe data de 24 decembrie 1985, devine “primar” al Moscovei (Prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Moscova al PCUS). Se menţine în această funcţie până în 1987, când a fost demis pentru critici la adresa lui Gorbaciov şi a ritmului reformei.
În 1989 a fost ales deputat în Sovietul Suprem, ulterior, în 1990, fiind ales deputat de Sverdlovsk în Parlamentul Federaţiei Ruse. Elţîn a preluat conducerea mişcării democratice care i se opunea lui Gorbaciov.
În alegerile prezidenţiale democratice din Rusia organizate pe 12 iunie 1991, Elţîn a câştigat 57% din voturile populare şi a fost investit în funcţie pe 10 iulie. La două luni după ce a devenit preşedinte, Elţîn a atras un val de susţinere populară pozând în apărător al democraţiei în timpul puciului din august 1991, îndreptat împotriva lui Gorbaciov.
Asaltul asupra parlamentului conservator, în toamna anului 1993, şi apoi reprimarea brutală a separatiştilor ceceni i-au afectat imaginea. De asemenea, capacitatea sa de lider a fost pusă deseori sub semnul întrebării.
El a fost reales în iulie 1996 în funcţia de preşedinte al Rusiei, însă criza financiară din vara anului 1998 a dus la discreditarea completă a fostului lider, care a demisionat la 31 decembrie 1999.
Problemele personale și de sănătate ale lui Elțîn, alcoolic înveterat, au fost de multe ori în atenția presei mondiale. Odată cu trecerea anilor, Elțîn a început să fie privit ca un conducător din ce în ce mai fragil, despre a cărui moarte iminentă s-a discutat adeseori. A încetat din viață la data de 23 aprilie 2007.
Fii primul care comentează