Asculta acest articol

Crin Antonescu ne pune pe gânduri. Are o anumită relevanţă afirmaţia sa că nu vrea înlocuirea regimului Băsescu-Boc cu cel al lui Adrian Năstase din 2004. Deci, cu alte cuvinte, e preferabil partidul-stat al lui Traian Băsescu şi al lui Boc decât un partid-stat al lui Adrian Năstase. Politicianul liberal se pronunţă şi se delimitează astfel de PSD, deşi a militant în ultima vreme pentru o alianţă cu acesta. Chiar şi această posibilă alianţă, el o califica ca fiind una asemănătoare cu cea dintre ruşi şi americani din vremea ultimului război. Desigur, presupunem că în opinia sa, ruşii de atunci echivalează cu social-democraţii de azi, iar americanii ar fi similari liberalilor români, care după război s-au dovedit duşmani de neîmpăcat.Se mai poate adăuga aici şi o înţelepciune mai veche: ne facem frate cu dracul, până trecem puntea, care ar însemna cam acelaşi lucru cu cele declarate de Crin Antonescu. Liderul liberal a precizat că este altceva pentru liderul liberal un guvern de criză, alcătuit împreună cu PSD, este doar o alianţă temporară după care fiecare dintre grupările politice îşi urmează propriul drum. Dar trebuie să remarcăm delimitarea. Este un nou început de drum pentru Crin Antonescu. S-ar putea zice şi altfel: că liderul liberal îşi dă arama pe faţă. Dacă a ajuns el, otrăvit până în străfunduri de Traian Băsescu, duşman neîmpăcat al PDL şi al premierului democrat-liberal să spună una ca asta, noi socotim că ne aflăm în faţa altei persoane, cu o altă faţă decât cea arătată public până în prezent. În primul rând, Crin Antonescu se consideră mai apropiat de sectorul din dreapta al eşichierului politic, decât de cel de stânga. Nu e nimic anormal în acest fapt, avem certitudina că foarte mulţi dintre liberali gândesc astfel. Ne aducem aminte că nu cu multă vreme în urmă, Călin Popescu Tăriceanu îşi îndemna colegii de partid să facă paşi importanţi pentru o apropiere de PDL şi pentru a intra la guvernare împreună cu aceştia. Şi trebuie să menţionăm că dintre toţi liberalii, Călin Poescu Tăriceanu a avut cel mai mult de suferit de pe urma disputelor cu Traian Băsescu. Nu s-a reuşit acest pas tocmai datorită ideilor lui Crin Antonescu între care pe atunci, după campania electorală prezidenţială, nu îşi avea locul vreo înţelegere cu Băsescu şi cu PDL. Presupunem că liderul liberal şi-a propus să-şi continue drumul contând pe cartea anti-băsescu, simţind că îi este mai utilă pentru promovarea sa pe arena politică. Cele declarate, ne determină să credem că dintotdeauna Crin Antonescu gândea la cele  afirmate recent că nu vrea schimbarea regimului Băsescu-Boc cu un regim al lui Adrian Năstase. Apropierea lui de PSD deşi părea uneori sinceră, adică pornită din convingere, şchiopăta în mod semnificativ. Alianţa lui cu PSD, sprijinul dat acestui partid însemna în mintea sa, de fapt, un gest de tovărăşie dat unei grupări politice ce odată ajunsă la putere avea să-şi întindă domninaţia tentaculară asupra întregii societăţi, fapt nemărturisit de el vreodată. Cândva au apărut în presă unele informaţii despre un fapt trecut, din vremea Alianţei DA, când el avut susţinerea lui Traian Băsescu pentru a fi promovat pe listele de candidaţi la alegerile parlamentare. Atunci, Traian Băsescu şi-a motivat gestul, sspunând că mai tânărul pe atunci Crin Antonescu este un politician de perspectivă. La urma urmei, dacă ne gândim bine şi dacă aşa stau lucrurile, între Crin Antonescu şi Traian Băsescu este o relaţie mai trainică decît presupuneam noi. Cu cele de mai sus, social-democraţii sunt la curent. De aici, probabil, şi rezervele lor privind Crin Antonescu şi PNL.