CURIOZITĂȚI

ADN-ul uman și cel al cimpanzeului este identic în proporție de 98,8%

Asculta acest articol

ADN-ul uman și cel al cimpanzeului sunt aproape identice, cu o diferență de doar 1,2% între cele două specii. Cu toate acestea, diferențele în comportament și apariție sunt semnificative. Atât cimpanzeii, cât și bonobo, sunt cele mai apropiate rude vii ale omului, având un genom surprinzător de similar cu al nostru. Însă, în ciuda acestor asemănări, cimpanzeii nu conduc mașini, nu vorbesc daneza și nu cântă la clarinet.

Oamenii și cimpanzeii s-au despărțit de un strămoș comun acum aproximativ șase milioane de ani, o perioadă relativ recentă din punct de vedere evolutiv. În anii 2000, oamenii de știință au reușit să secvențieze genomul unui cimpanzeu numit Clint, dezvăluind că, în termeni absoluți, codul genetic al speciilor este 96% identic cu al nostru. Însă, în termeni de gene efective, suntem 98,8% identici, ceea ce înseamnă că doar 1,2% din codul nostru genetic nu se regăsește la cimpanzei.

Această mică diferență se traduce, totuși, în aproximativ 35 de milioane de discrepanțe între cele două specii, având în vedere că genomul uman constă în jur de trei miliarde de perechi de baze sau fragmente de informații genetice.

Multe dintre diferențele dintre genomul uman și cel al cimpanzeilor se găsesc în regiunile care controlează factorii de transcripție, acești factori acționând ca niște comutatoare genetice ce spun diferitelor gene când să devină active și când să rămână latente. Practic, umanitatea noastră nu ține neapărat de gene specifice speciei noastre, ci de modul unic în care sunt exprimate genele pe care le împărtășim cu cimpanzeii.

De exemplu, genele care codifică neuronii din regiunile noastre cerebrale sunt aproape identice cu cele ale cimpanzeilor, dar modelul lor de activare asigură faptul că dezvoltăm mai multe celule – și, prin urmare, creiere mai mari – decât alte primate. Diferența constă într-o mică secțiune a genomului care controlează gradul de diviziune celulară în sistemul nervos, nu în genele efective care codifică crearea diferitelor tipuri de neuroni.

Oamenii de știință încă analizează datele pentru a descoperi exact cum funcționează acel 1,2% din genomul nostru care este unic uman. Până acum, au reușit să identifice anumite secțiuni care par să codifice caracteristici particulare. De exemplu, o genă numită ASPM este probabil legată de neurogeneză și mărimea creierului la oameni, în timp ce o altă genă, FOXP2, poate fi asociată cu dezvoltarea vorbirii. KRTHAP1 influențează modelul de exprimare a keratinei în foliculul pilos uman, explicând astfel diferențele dintre părul nostru și cel al rudelor noastre mai păroase.

Multe dintre genele pe care nu le împărtășim cu cimpanzeii sunt legate de funcția imunitară și duc la diferențe semnificative în susceptibilitatea la boli. De exemplu, cimpanzeii sunt rezistenți la malarie și anumite virusuri gripale, de care oamenii suferă, deși noi suntem mai buni la a face față tuberculozei.

Privind imaginea de ansamblu, diferențele minore dintre genomurile uman și al cimpanzeilor sunt o demonstrație perfectă a economiei minunate a ADN-ului: în loc să fie necesară o rescriere completă a codului pentru a crea o nouă specie, câteva ajustări minore sunt suficiente pentru a transforma un cimpanzeu într-o persoană.