Asculta acest articolRomânia doreşte să găzduiască divizia pentru regiunea de Sud-Est a Tribunalului european pentru brevete, având resursele umane şi financiare disponibile, dar şi o tradiţie în domeniul legislaţiei invenţiilor, ceea ce o plasează într-o poziţie de favorită.
Directorul general adjunct al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), dr. ing. Alexandru Cristian Ştrenc, vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre înfiinţarea tribunalului european pentru brevete, după mulţi ani de negocieri politice şi tehnice, dar şi despre posibilitatea valorificării mai lesnicioase a creaţiilor tehnice româneşti prin intermediul brevetului unitar european, al cărui pachet a fost finalizat cu câteva zile în urmă.
AGERPRES: Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, în numele României, a semnat cu câteva zile în urmă un document prin care se înfiinţează, la nivel european, Curtea unică în materie de brevete de invenţie. Ştiu că aţi participat nu doar la ceremonie ci şi la negocierile din ultimii câţiva ani, care au premers evenimentul. De ce a durat aşa de mult?
Alexandru Cristian Ştrenc: Acordul de înfiinţare a Curţii unificate în materie de brevete, adică a Tribunalului european care va judeca litigiile referitoare la brevetele cu efect unitar, este cel de-al treilea şi ultim element ale unui pachet legislativ referitor la brevetul cu efect unitar, proces început cu peste 30 de ani în urmă.
Pachetul legislativ se compune din regulamentul privind regimul juridic al protecţiei prin brevetul cu efect unitar, regulamentul privind regimul traducerilor şi regulamentul asupra jurisdicţiei unificate în materie de brevete, reprezentantul instituţional fiind Curtea unică în materie de brevete de invenţie.
Încă din anii ’70, era admis că un sistem unitar de brevetare şi rezolvare a litigiilor va potenţa competitivitatea companiilor inovative şi va contribui la crearea unei pieţe unice a invenţiilor. Aş putea spune că Europa încearcă de circa 40 de ani să aibă un brevet valabil pe tot teritoriul său, iar trecerea de la intenţie la concretizare a fost întârziată, în general, de poziţiile naţionale.
AGERPRES: Sau mai degrabă este vorba despre un orgoliu naţional ?! Mă gândesc că unele ţări europene au respins terminologia anglo-saxonă din domeniul IT, ceea ce face de neînţeles, cel puţin la prima vedere, un document de specialitate.
Alexandru Cristian Ştrenc: N-aş vrea să le numesc orgolii naţionale ci, mai degrabă, elemente de jurisdicţie naţională, în cazul nostru. De exemplu, în legătură cu regimul lingvistic, unele ţări doreau o singură limbă, engleza, ceea ce ar fi fost desigur o simplificare, dar alte state membre au invocat prevederi constituţionale. Acestea au spus că în Constituţia lor se prevede că orice act trebuie să fie în limba ţării. Italienii şi spaniolii au avut o poziţie netă în privinţa traducerii. Poate că o ţară cum este Spania, cu o mare tradiţie în materie de brevete şi care are în spate un continent întreg, vroia ca spaniola să aibă un statut legal cu cele trei limbi de lucru acceptate în final – engleză, franceză, germană.
Semnarea Acordului menţionat era, poate, ultima încercare de înfiinţare a sistemului unitar de brevete, iar dacă nu se reuşea, cred, s-ar fi renunţat la proiect. De pe poziţia mea de tehnician, pot să vă spun că documentul semnat săptămâna aceasta este rezultatul a şapte ani de negocieri laborioase.
AGERPRES: Aşadar, de-acum putem vorbi despre un brevet valabil la nivelul Uniunii Europene…
Alexandru Cristian Ştrenc: Este vorba despre brevet unitar şi nu comunitar, iar dacă o să mă întrebaţi care este diferenţa, am să vă spun că brevetul unitar nu a ajuns să fie comunitar, deoarece Spania şi Italia, cel puţin pentru moment, nu au aderat. Deocamdată, stau deoparte. De aceea vorbim despre brevet unitar şi nu comunitar, dar este o situaţie provizorie.
În momentul de faţă funcţionează bine brevetul european care, nota bene, nu este al Uniunii Europene, fiind supus unei alte convenţii internaţionale şi acceptat de 37 de state, şi ale UE şi altele, de exemplu Elveţia, Turcia, Albania. Este un brevet scump şi nu atât din cauza taxelor de procedură cât pentru cele de traducere. Pentru a fi validat în fiecare ţară unde se doreşte brevetarea, trebuie făcută o traducere în respectiva limbă naţională, fie a întregului brevet fie doar a revendicărilor. România, de exemplu, cere traducerea întregului brevet. Aşadar, dacă un solicitant doreşte să-şi breveteze creaţia tehnică în 20 de ţări europene, el trebuie să plătească multe taxe de traducere unor persoane private şi de aceea este costisitor.
După cum se vede, deşi este denumit brevet european, în realitate este vorba despre un fascicul de brevete naţionale, supuse legislaţiilor din ţările respective şi dacă are loc o încălcare a drepturilor de proprietate industrială ale inventatorului în zece ţări, atunci, în zece tribunale naţionale vor trebui depuse taxe. În plus, procedurile sunt complexe.
Sistemul brevetului unitar elimină toate aceste inconveniente. Este mai simplu şi mai puţin costisitor. De pildă, pentru obţinerea unei protecţii în toate cele 25 de state UE, costurile sunt reduse cu 80%, potrivit unor estimări. Şi tot pentru reducerea costurilor, s-a acceptat şi o traducere automată, desigur, nu în scop juridic, ci strict informativ, iar aceasta a fost o iniţiativă la care România a avut un aport important.
Practic, pentru a obţine brevetul unitar, inventatorul român vine la OSIM, noi facem traducerea, apoi documentaţia merge la Oficiul European de Brevete (OEB). Se depune deci o singură cerere şi brevetul cu efect unitar acordat nu se mai validează pe plan naţional, iar judecarea litigiilor se supune judecăţii Curţii unice.
AGERPRES: A câştigat sau a pierdut România prin aderarea la sistemul brevetului unitar?
Alexandru Cristian Ştrenc: Eu nu cred că România a pierdut ceva. Din contră, a câştigat pentru că pe calea brevetului european în vigoare, care este o cale foarte scumpă, cercetarea şi industria românească au mers foarte puţin, din cauza sărăciei noastre în cele din urmă. Dacă au fost zece cereri într-un an bun. Altfel, sunt trei sau patru. Nu se pierde nimic.
Eu îi încurajez pe români, dacă au o soluţie tehnică valoroasă, să meargă şi pe calea europeană şi, respectiv, internaţională, nu numai pe cea naţională. Brevetarea naţională este obligatorie, nu doar din punct de vedere moral ci şi managerial, garantând o prioritate de 12 luni, timp în care se pot face demersurile pentru protecţia internaţională.
Sper că şi IMM-urile româneşti vor apela la această nouă formulă pentru a-şi promova mai bine creaţia tehnică. Brevetul unitar este un instrument în sprijinul competitivităţii.
Noi vrem ca în România să fie o divizie a Curţii brevetului unitar. Atât OSIM cât şi Ministerul Justiţiei susţin propunerea ca în România să funcţioneze cel puţin o divizie locală. Mai mult, avem ambiţia să înfiinţăm la Bucureşti o divizie regională, de exemplu pentru regiunea de Sud-Est a Europei.
România a decis politic că doreşte acest lucru, spre cinstea guvernelor succesive. Şi Guvernul anterior şi Guvernul actual au decis că la Bucureşti poate să fie cel puţin o divizie locală dacă nu regională. România va exprima ferm acest lucru şi există mandat din partea Guvernului.
Există elemente cu greutate în favoarea unei asemenea decizii. În mod evident, România are în domeniul protecţiei industriale o tradiţie mai mare decât alte ţări din Sud-Estul Europei. Spre exemplu, legea română a invenţiilor datează din 1906, bulgarii au avut una similară cu 50 de ani mai târziu. De asemenea, avem un corp de judecători ai conflictelor pe brevete foarte bun. Sunt oameni tineri, specializaţi în Germania, la Oficiul European de Brevete. Totodată, România dispune de cel mai important corp de consilieri de proprietate industrială din zonă.
Fii primul care comentează