Anul 20-10

Asculta acest articol

Un revelion mai puțin fastuos decât altădată. O anumită jenă a politicienilor de a se da în spectacol. Economia nu mai suportă extravaganțele personajelor publice. Mai puține discursuri, mai puține focuri de artificii. N-am mai avut parte nici de Vanghelionul primarului Marian Vanghelie. Nici timpul nu a ținut cu oamenii, cu patronii de pensiuni, restaurante și hoteluri în stațiunile montane. A plouat, au fost inundații. Noaptea de Revelion nu a mai fost o punte între ani, ci doar un popas calendaristic, o virgulă între cuvântul “criză“ și cuvântul “recesiune”, între cuvântul “șomaj” și cuvântul “scumpire”.
Anul 20-10 a debutat mohorât, parcă ar fi coborât din statisticile cele mai pesimiste. Ceea ce nu înseamnă că nu va aduce în cele 365 de zile măcar o sclipire de veselie, o rază de soare într-o lume care parcă și-a pierdut speranța. Ar trebui să băgăm, totuși, de seamă că încrederea a început din nou să descrească de la vest spre este. Fostele țări socialiste par să fi ridicat o nouă cortină, de data aceasta nu de fier, ci de incapacitate. În vreme ce guvernele țărilor cu tradiție democratică și îndelungată economie de piață au trecut peste ce era mai greu, cele din Europa centrală și de Est sunt încă în groapă până la gât. Poate cu excepția Poloniei, țară care nu a negociat în genunchi admiterea ei în UE.
Noi și bulgarii o ducem greu. Ungaria se îneacă în șomaj. Aceste țări nu se pot lăuda că au avut guverne lucide. Dar pe noi ne interesează România, țară lăsată pradă unor campanii electorale mai devastatoare decât invaziile tătarilor. S-a mizat totul pe obținerea puterii, jocul politic a luat locul deciziilor raționale. Am greși fundamental dacă am arăta cu degetul doar într-o singură direcție, spre Traian Băsescu și partidul său. Niciunul dintre partidele intrate în competiție nu a înțeles că populismul nu mai poate fi o soluție.
Din proiectul PNL-PSD, halta Klaus Iohannis, s-a ales praful. La o mai severă analiză nu rămâne nimic. Ce program au avut? Dacă a fost bun, de ce nu a fost îmbrățișat de majoritatea zdrobitoare a populației? Ceva nu s-a legat. Relația dintre Crin Antonescu și Mircea Geoană a fost într-adevăr una conjuncturală. Dovadă stă faptul că nimic nu mai stă în picioare. Ce concluzii ar putea trage de aici politicienii? Că nu este indicat să închei înțelegeri pre-electorale fără putință de întoarcere spre alte soluții.
Fără îndoială criza economică are o puternică latură psihologică. Faptul că practic în interiorul țării peste jumătate din populație a pierdut, Băsescu câștigând cu voturile din străinătate, a golit de speranțe cinci milioane de români. Se pare că cei care l-au votat pe Traian Băsescu nu sunt persoane active social. De aici starea de letargie, lipsa de apetență pentru acțiune din partea oamenilor de afaceri, a sindicaliștilor.
Acest hop trebuie depășit. Guvernanții, în frunte cu Traian Băsescu, trebuie să recucerească reduta pierdută. Nu este destul să cumperi parlamentari pentru a face o majoritate. Trebuie “cumpărați” cei care au votat împotriva lui Băsescu.
Este președintele destul de inteligent să facă acest lucru? Probabil că în noaptea de revelion, ca și pe parcursul zilelor de sărbătoare, va fi simțit că are o țară ruptă în două părți inegale, un fel de 20-10.