Asculta acest articol
Arheologii Muzeului Judeţean Mureş au reuşit să scoată la lumină peste 600 de metri pătraţi din termele sau băile Castrului Roman de la Călugăreni, prima clădire de acest fel identificată şi cercetată pe teritoriul judeţului, în cadrul proiectului Limesul estic al Daciei Romane pe teritoriul judeţului Mureş.
Şefa Secţiei de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş, Nicoleta Man, a declarat că până acum au fost decopertate şapte încăperi dintre care patru sunt prevăzute cu sistem de hypocaust (încălzire sub pardoseală) şi trei încăperi neîncălzite, un prefurnium (un cuptor care asigura încălzirea aerului şi a apei), două bazine şi trei canale pentru aducţiunea apei în bazine.
”Deşi este o clădire cu o funcţie standard şi funcţionalitate pentru întreaga lume romană este destul de dificil de stabilit funcţionalitatea fiecărei încăperi. Zidurile (multe din ele cu elevaţia bine conservată) sunt făcute în tehnica opus incertum, specifică epocii imperiale romane, cu o grosime de 0,90 m – 1,00 m. Sistemul de hypocaust s-a păstrat destul de bine, fiind construit pe o fundaţie de piatră de râu, peste care s-a suprapus un nivel de lut, pe care au fost fixate pilele de hypocaust. Podeaua se păstrează în încăperile care nu erau prevăzute cu hypocaust. Starea de conservare este precară pe alocuri din cauza exploatării medievale a zidurilor, dar au rămas multe elemente destul de bine conservate. Despre planimetria construcţiei, în această fază a cercetării, putem susţine că face parte din categoria termelor cu un traseu circular, în care camere şi bazinele încălzite erau dispuse mai aproape de prefurnium iar încăperile neîncălzite mai departe. Pe teritoriul judeţului Mureş este prima clădire de acest fel identificată şi cercetată’, a arătat Nicoleta Man.
Aceasta a spus că echipa de arheologi a Muzeului Judeţean Mureş a efectuat săpăturile în perioada iulie-octombrie şi că deşi până acum a fost decopertată o suprafaţă de 600 de metri pătraţi, încă nu s-a ajuns la marginile exterioare ale construcţiei.
”Termele sau băile reprezintă un simbol al civilizaţiei romane, putând fi încadrate între serviciu public şi o instituţie în sine. Termele romane sunt construcţii des întâlnite în oraşe, pe lângă castre sau vilae romane. Cele mai importante construcţii balneare de pe teritoriul Daciei sunt cele descoperite la Apulum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Romula şi castrul legionar de la Potaissa. Şi castrele auxiliare, adică cele la scară mai mică, dispuneau de asemenea facilităţi. Astfel de descoperiri au fost făcute la Micia, Ilişua, Slăveni, Breţcu, Inlăceni, Orheiu Bistriţei. Termele de la Călugăreni sunt cunoscute din literatura arheologică mai veche, fără a se fi efectuat cercetări arheologice. Cercetările arheologice sistematice au început în 2013, până acum fiind decopertată o suprafaţă de 600 mp. Marginile exterioare încă nu au fost identificate, deci putem afirma că ne aflăm în faţa unei clădiri de mari dimensiuni’, a subliniat Nicoleta Man.
Castrul roman de la Călugăreni, a mai arătat arheologul, a fost foarte bine surprins de prospecţiile geomagnetice care au conturat elementele sistemului defensiv şi planimetria internă a edificiului, cu principalele clădiri componente, principia (clădirea comandamentului), praetoriul (locuinţa comandantului), barăcile soldaţilor, valetudinarium-ul (spitalul), horeea (hambarele), cât şi sistemul intern de drumuri.
În acest an au continuat cercetările din interiorul principiei, pentru a se clarifica fazele de construcţie ale clădirii, punându-se accent pe cercetarea zonei adiacente principiei pentru a se stabili modalităţile prin care poate fi amplasată în teren o construcţie de protecţie în viitorul apropiat.
Situl arheologic roman de la Călugăreni – unul dintre siturile arheologice reprezentative ale judeţului Mureş – este compus din ruinele castrului roman, băile castrului şi aşezarea militară adiacentă şi se întinde pe o suprafaţă de câteva hectare între satele Călugăreni şi Dămieni.
”Cercetările arheologice de mare anvergură organizate de Muzeul Judeţean Mureş au fost reluate în anul 2013. În principia cercetările au debutat în anul 2013 şi au continuat în anii următori, până în prezent fiind decopertat aedesul, două încăperi dinspre nord şi basilica clădirii. Campania din 2014 s-a axat pe fazele de demolare şi de utilizare a clădirii în ultimele sale etape de funcţionare. Una dintre cele mai importante aspecte care au fost documentate (în partea exterioară a clădirii, birourile din spate) este reprezentată de o distrugere târzie cauzată de un incendiu care a afectat clădirea până la sfârşitul ultimei faze de utilizare. În partea vestică a şanţului de fundaţie a zidului exterior au fost surprinse urme de bârne orizontale arse, care pot fi corelate cu existenţa unei faze de lemn a construcţiei. Urme ale unei demolări masive au fost evidenţiate şi în exteriorul principiei, unde există un strat gros de ţigle şi olane care provin din prăbuşirea acoperişului clădirii. În colţul de sud-est al zidului din faţa aedesului a fost descoperit un bloc de piatră rectangular cu o nişă de prindere la mijloc, încastrat în structura zidului, probabil din raţiuni arhitecturale. Zidul, probabil din cărămidă, nu s-a păstrat, dar împreună cu baza de altar alcătuia o mică intrare monumentală între basilica şi aedes. Fragmentele de gresie, profilate şi inscripţionate, descoperite în faţa blocului rectangular, dovedesc că acestea făceau parte din altar sau dintr-o bază de statuie”, a spus arheologul.
Printre descoperirile arheologice remarcabile din această toamnă se numără şi identificarea unei construcţii – posibil o locuinţă – de mari dimensiuni în vicusul militar, cercetările în jurul acesteia urmând să se finalizeze anul viitor.
Nicoleta Man a precizat că în această campanie de săpături au fost descoperite în jur de 2000 de obiecte, majoritatea specifice pentru astfel de situri: monede romane din bronz şi argint, piese cu caracter militar: arme, fragmente de zale, aplici, pandantive, piese de podoabă – mărgele din sticlă, fibule, ace de păr din bronz, mult material de construcţie: cărămizi ştampilate, fragmente de podea şi câteva fragmente de tencuială vopsite cu roşu pompeian.
În stadiul actual al cercetării, susţine Man, specialiştii dispun de suficiente elemente pentru realizarea unor proiecte de conservare, restaurare, construire a unor clădiri de protecţie, atât pentru principia castrului, cât şi a termelor, astfel încât în următorii 5 ani, în judeţul Mureş să existe primul parc arheologic deschis vizitatorilor pe toată perioada anului.
La săpăturile arheologice de la Călugăreni au participat, alături de Nicoleta Man, arheologii Daniel Cioată, Szilamer Panczel, Silvia Mustaţă, Dobos Alpar, Szido Katalin, David Petruţ şi Vass Lorand, plus o serie de specialişti din Cluj-Napoca, studenţi şi profesori din Germania.
Directorul Muzeului Judeţean Mureş, Zoltan Soos, a arătat că cercetările arheologice de la Călugăreni sunt prioritare pentru instituţie, întrucât este unul dintre puţinele situri peste care nu s-au suprapus construcţii ulterioare, cum s-a întâmplat la Sărăţeni şi Brâncoveneşti. Acesta a subliniat că atât castrul, cât şi termele de la Călugăreni pot fi conservate in situ şi că acestea este unul dintre obiectivele muzeului, care şi-a concentrat atenţia pe zonele care pot fi conservate, astfel încât să se poată înfiinţa un parc arheologic. El a spus că pentru promovarea acestor vestigii la Călugăreni se organizează, de trei ani, un festival roman.
În plus, în apropierea termelor şi a vicus-ului se construiesc două clădiri din lemn, care vor servi ca observatoare şi vor oferi o proiecţie despre cum arătau obiectivele în perioada lor de glorie, în interiorul cărora vor fi expuse obiectele arheologice descoperite pe acest sit.
În plus, a spus Soos, peste terme va fi construit un acoperiş astfel încât zidurile să fie protejate, iar pe dealul din apropiere va fi construit un foişor, astfel încât turiştii să poată avea o vedere panoramică asupra castrului roman.
Specialiştii susţin că limes-ul, ca graniţă a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în sec. al II-lea d. Hr., având o lungime de peste 5000 kilometri, începând de la malul atlantic al Scoţiei, acesta a străbătut întreaga Europă, a atins Marea Neagră, a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic.
În prezent, de-a lungul limes-ului estic al Daciei, sunt cunoscute 12 tabere în care au staţionat trupele militare auxiliare – Livezile, Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroşneu Mare şi Breţcu. Paza şi protecţia sectorului de graniţă a fost asigurată printr-un sistem complex compus din şanţuri şi valuri de pământ, turnuri de pază şi de semnalizare.
Pe limes-ul de pe raza judeţului Mureş s-au identificat trei castre auxiliare, la Brâncoveneşti, Călugăreni şi Sărăţeni, în apropierea cărora au existat mici aşezări unde s-au stabilit familiile soldaţilor, dar şi negustori şi meşteşugari care deserveau nevoile armatei. Taberele au fost legate între ele prin drumul limes-ului, care a asigurat aprovizionarea armatei şi mişcarea rapidă a trupelor. Pe lângă cele trei castre auxiliare de pe raza judeţului Mureş au fost identificate şi şase turnuri de pază care se găsesc pe teritoriul localităţilor Vătava, Ideciu de Sus, Ibăneşti, Chiheru de Jos şi Eremitu.
Fii primul care comentează