Artişti de pe patru continente s-au întâlnit în tabăra de la Bobald

Asculta acest articol

O maestră atât în ale artei, cât şi în ce priveşte prietenia fără limite, Dorotheea Fleiss a ajuns, iată, la al 15-lea Simpozion de Artă Contemporană pe care îl organizează de când a pus bazele asocierii numite “d. fleiss east & west artists” (DFEWA).

Profitând de vremea neobişnuit de blândă din aceste zile, artista născută la Carei şi stabilită la Stuttgart a invitat aproximativ 30 de prieteni veniţi de pe patru continente în centrul amenajat la Bobald, un sediu tradiţional al taberelor sale de creaţie. Începând din 3 ianuarie, cei care au răspuns invitaţiei au petrecut o săptămână plăcută în reşedinţa amenajată de Muzeul Judeţean, partener al evenimentului.

Simpozionul din acest început de an compensează întrucâtva faptul că în luna august a anului trecut nu s-a putut organiza tabăra, din motive administrative. Dar cum, de data asta, iarna e aproape ca vara, invitaţii au avut parte de vreme bună şi au putut munci cu spor să-şi transpună viziunile pe pânze sau în format digital, în cazul fotografilor.

Invitaţi din lumea largă

Publicăm din nou lista artiştilor invitaţi la Bobald în 2014, minunându-ne din nou de varietatea ei culturală: Ellie (ABA) Schimelman, SUA/Ghana; Marilena Preda Sânc, România; Vioara Bara, România; Mirela Trăistaru, România; Andrei Budescu, România; Corina Săvian, România; Malik Bulut, Turcia; Umesh Shrestha, Nepal; CAO Tai, Mongolia Interioară; Vasile Tolan, România; Andreia Ioana Cismaşiu, România; Dorel Topan, România; Sie Kasahara, Japonia; Engin Umer, Turcia; Miklos Klotz, Ungaria; Carmen Vasile, România; Agneta Labancz Cismaşiu, România; Antony White, Franţa; Lang Eszter, Ungaria; Burhan Yilmaz, Turcia; Susan Paszkiewicz, SUA; Virginia Pişcorean, România; Daniela Poggipollini, Italia; Rainer Máté, Ungaria. Au mai luat parte, prin bunăvoinţa doamnei Fleiss, doi studenţi bursieri români, István Bába şi Bernard Naghi.

La expoziţiile precedente ale taberelor “d. fleiss east & west artists” am putut remarca varietatea de viziuni şi tehnici artistice care se naşte şi se transmite în urma unor asemenea întâlniri între culturi. Dorotheea cu asta se şi mândreşte: taberele ei oferă un cadru pentru ca oameni care altfel poate nu s-ar fi întâlnit niciodată, date fiind distanţele geografice enorme, să poată lucra, învăţa, convieţui şi petrece împreună un timp de calitate, anulând, prin arta vizuală, orice fel de barieră lingvistică. Au mai fost organizate simpozioane de acest gen şi în Austria sau Germania, artişti europeni au călătorit în China, dar cadrul natural de la Bobald, mai aproape de rădăcinile primitive ale artei, accentuat şi de faptul că aici există un important şantier arheologic, produce o atmosferă unică.

Cu toate că Dorotheea Fleiss e stabilită în Germania şi are o rutină de organizator tipic nemţească, nelăsând la voia întâmplării vreun detaliu (ajunge să discuţi câteva minute despre asta cu prietena şi asistenta ei Zsuzsa Szemak ca să înţelegi cât preţ pune Dorotheea pe exactitate în detalii), când se află printre prieteni îşi dezvăluie latura boemă şi creativă. I-a purtat pe artişti în vizite, i-a provocat cu teme noi, i-a făcut să regăsească un spirit ludic. De la 20 la 70 de ani ca vârstă, toţi s-au simţit implicaţi într-o colegialitate simpatică, vizita echipei noastre găsindu-i concentraţi pe munca de creaţie, dar glumind adesea între ei şi admirând ideile celor de la masa vecină. Au vizitat împrejurimile, Sătmarul şi, de mai multe ori, Castelul din Carei, unde a avut loc vernisajul expoziţiei de final a taberei, joi seară, într-o atmosferă amintind mai mult de ideea de happening.

Prieteni vechi şi noi

Unii dintre artiştii străini invitaţi sunt deja obişnuiţi ai evenimentelor DFEWA. Ne gândim la nume ca nepalezul Umesh Shrestha, turcul Burhan Yilmaz sau maghiarul Rainer Mate. Printre oaspeţii din acest început de an am regăsit şi nume noi: japoneza Sie Kasahara, reputatul artist australian Anthony White, stabilit în Franţa şi discipol al Aidei Tomescu în perioada sa de formare, ba chiar, dintre români, Vioara Bara, mai cunoscută ca scenograf al Teatrului “Regina Maria” din Oradea, unde a creat decoruri excelente (ne amintim “Scripcarul pe acoperiş” şi “La Iunion, birjar!”).

Cu siguranţă în anii ce vin mişcarea mondială animată de “Dora din Carei” (cum se alintă Dorotheea) va atrage nume noi şi importante. În fond, nu e vorba aici doar de artă în sine, ci de anularea barierelor etnice şi culturale. O temă din ce în ce mai actuală, în toate domeniile.