Asculta acest articol
Astăzi este o zi în care privirea creştinilor se îndreaptă din nou spre semnul învingerii noastre.
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci o găsim în calendar imediat după prăznuirea sfinţirii Bisericii Învierii, ridicată de împăratul Constantin cel Mare la Ierusalim, care a avut loc în 13 septembrie, a anului 335. Dar cinstirea Sfintei Cruci, mai apare şi la a treia duminică din Postul Mare, ca un fel de semn pe care îl urmăm, şi nu în ultimul rând scopul vieţii noastre prin care ajungem la înviere. Miercuri şi vineri la fel ne amintim de cinstirea Sfintei Cruci. Putem spune deci că acordăm o deosebită atenţie acestei comoare.
Pe lângă aceasta în 7 mai, ne amintim de apariţia Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului. Crucea se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aproximativ 9 km, fiind pe cât de lungă pe atât de lată, strălucind mai tare decât soarele. O mulţime de oameni au ieşit din casele lor şi de la munca lor îndreptându-se spre biserici pentru a aduce slavă lui Dumnezeu.
O altă sărbătoare, este în data de 1 august< pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Crucii. Totuşi cea mai importantă dintre toate este ziua de astăzi, căci pentru fiecare creştin de rit bizantin este sărbătoarea “Înălţării Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci”.
În icoana acestei solemnităţi apare o biserică, şi în ea un amvon, aici stă patriarhul Sfântul Modestus ţine Crucea lui Cristos.
Sub amvon împărăteasa Sfânta Elena şi cu ea mulţi nobili şi o mulţime mare de oameni, privesc în sus, cu mâinile ridicate. Întrunirea sfinţilor în jurul crucii ne aminteşte două evenimente: „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Aflarea Sfintei Cruci”. Pentru descrierea „aflarării” Sfânta Elena şi Împaratul Sfântul Constantin se văd pe lângă cruce, deseori împreună cu alţi sfinţi, în timp ce la „înălţare” face referire un hiereu care stă în mijloc şi ridică crucea în sus. Icoanografia de multeori uneşte cele două motive.
Elementul principal a imaginii este crucea. Toate personajele din jurul crucii, se închină spre moaştele sfinte, ţin mâinile împreunate pentru rugăciune, pentru slăvire. Acest gest nu se adresează crucii ci Celui răstignit pe cruce. „Mântuieşte Doamne poporul tău, şi binecuvântează moştenirea ta, biruinţa Regelui nostru asupra duşmanilor dăruieşte-i şi cu Crucea ta păzeşte poporul tău.” – cântâm troparul sărbătorii şi ne simţim părtaşi ai evenimentului solemn când crucea s-a regăsit. Prezenţi cu toţii la înălţarea cinstitei şi binefăcătoarei cruci să privim pe Cel ce cu moartea ne dăruieşte viaţă veşnică. Aplecându-ne în faţa icoanei sărbătorii şi sărutând Crucea, rugăciunile noastre se înalţă lui Cristos, persoana care ne îndrumă în acest fel „dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”
Preot Pallai Bela
Fii primul care comentează