Astăzi este prăznuit Izvorul Tămăduirii

Asculta acest articol

Mănăstirea Măriuş îşi sărbătoreşte astăzi hramul – Izvorul Tămăduirii.  Este o sărbătoare cu dată variabilă fiind prăznuită de fiecare dată în vinerea din Săptămâna Luminată. De altfel toate lăcaşurile de rugăciune de la oraşe şi sate, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii săvârşesc, după rânduiala specifică acestei săptămâni, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasmă Mică. După slujbe, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată. La rândul lor, oamenii duc acasă din apa sfinţită pe care apoi o folosesc în vremuri de grea încercare, atunci când sunt atinşi de boală sau alte necazuri.

În fiecare an, de ziua praznicului, curtea mănăstirii din Măriuş adună sute de pelerini veniţi din toate colţurile Sătmarului şi din judeţele învecinate.

Mănăstirea Măriuş este o mănăstire de călugări înfiinţată în 1993, cu hramul “Izvorul Tămăduirii”. Este situată în satul Măriuş, comuna Valea Vinului. Obştea monahală este condusă de stareţul, protos. Gherontie Nergheş.

De altfel, trei mănăstiri din Episcopia ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, au ca hram Izvorul Tămăduirii: Mănăstirea Măriuş, Mănăstirea Rohia (hramul mic) şi Mănăstirea Petrova de pe Valea Vişeului.

Istoricul sărbătorii

Această sărbătoare comemorează sfinţirea bisericii Născătoarei de Dumnezeu din Constantinopol, a Izvorului celui de viaţă făcător şi minunile care s-au săvârşit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt lăcaş. Istoricul acestui praznic provine dintr-o tamăduire. Cu puţin timp înainte de urcarea sa pe tron, Împăratul Leon cel Mare s-a plimbat într-o pădure, în apropierea Constantinopolului. Aici a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să-l conducă în cetate. Leon acceptă să-l călăuzească. În drum spre cetate, aproape de un loc sălbăticit, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă. După îndelungi căutări, glasul Maicii Domnului l-a îndrumat spre locul unde exista un izvor< “Pătrunde, Leone, împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi unge apoi cu ea ochii lui cei întunecaţi, şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”. Profeţia s-a împlinit. După ce orbul şi-a potolit setea a început să vadă. Când Leon a fost proclamat împărat, a zidit lângă acel izvor o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii.  Mai târziu, împăratul Iustinian, după ce s-a vindecat de o boală incurabilă, cu apa aceluiaşi izvor, în semn de mulţumire, a construit şi el o impresionantă biserică.

Credincioşii care merg astăzi la Istanbul – numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului – pot să se închine în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare al Maicii Domnului.