Băsescu nu există

Se pare că apelul şefului statului la un moratoriu al partidelor pentru de 30-40 de zile până la adoptarea unor legi importante, a căzut ca o ploaie peste nisipul unui deşert. În ajun, opoziţia a anunţat că nu va asista la discursul preşedintelui, fapt suficient ca să deducem că indiferent ce le spune şi ce le propune şeful statului nu va fi luat în considerare.
Credem că Traian Băsescu are dreptate când afirmă că mediul politic s-a deteriorat. În sfârşit, nu e momentul aici să descâlcim cauzele: dacă e de vină sau nu numărătoarea voturilor făcută de Roberta Anastase, dacă e sau nu de vină Traian Băsescu pentru că în opinia unor lideri îşi depăşeşte atribuţiile constituţionale şi altele. Cert este că atitudinea opoziţiei putea fi detectată dinainte ca preşedintele ţării să vină în Parlament, în faţa reprezentanţilor aleşi în legislativ.
Credem că de un moratoriu, aşa cum propune Traian Băsescu,  deocamdată nu poate fi vorba. Şeful statului a încercat, s-a adresat special opoziţiei pentru un consens parlamentar. Argumentul său a fost că acordul cu FMI, Banca Mondială, UE este vital pentru credibilitatea României, pentru intrarea în ţară a investitorilor străini, pentru ieşirea din criză. Nu se poate spune că politicienii din opoziţie nu cunosc aceste lucruri, că vine la microfon şeful statului pentru a face dezvăluiri senzaţionale asupra unor fapte necunoscute până acum.
Acestea sunt cunoscute de mai toată lumea, dar nu toată lumea este de acord că opoziţia trebuie să fie părtaşă la politicile puterii. Cu toate astea, Traian Băsescu în calitate de şef al statului s-a adresat public parlamentarilor, ştiind la rândul său că pentru aceştia sunt vorbe în vânt. Şi totuşi a făcut-o! Sigura explicaţie ar fi că poate o parte a acestora vor asculta şi vor veni alături de parlamentarii puterii în decursul celor 30-40 de zile, riscând să fie sancţionaţi de colegii lor de partid.
Dar acestea nu pot fi decât situaţii izolate, mai puţin relevante. Mai normal, după cum stau lucrurile în rândul grupărilor politice din opoziţie, PSD şi PNL nu vor pune deloc umărul la trecrea respectivelor legi prin Parlament. Puterea va trebui să recurgă la o mobilizare la sânge, ca la război, ca la chemarea în armată, pentru capacitarea propriilor parlamentari, unii dintre aceştia fiind foarte năzuroşi şi gata să pună condiţii.
Mai degrabă suntem înclinaţi să credem că Traian Băsescu a dorit culpabilizarea opoziţiei. Acesta ar putea fi sensul unei fraze rostite de Traian Băsescu: românii îi vor aprecia pe cei ce se bat cu criza, nu pe cei ce se ascund. Aici, cei ce se ascund de criză sau de lupta cu criza sunt grupările din opoziţie. A fost o frază adresată în primul rând electoratului, arătând cu degetul în direcţia unor lideri care nu respectă interesul naţional.
Oricum, legile în discuţie nu ştim cât de binevenite sunt, dar ele trebuie adoptate la presiunile organismelor financiare internaţionale. Autonomia financiară a României şchioapătă, ţara neavând o economie solidă ca să-şi permită să dea cu tifla băncilor internaţionale. Este la mâna acestora şi este obligată să procedeze după cum doresc aceştia. Cam aşa spun politicienii puterii şi s-ar putea să aibă dreptate. Opoziţa gândeşte altfel: ea socoteşte că nu are nici în clin în mânecă cu politica puterii, aceasta trebuie să se descurce singură fără aportul ei. Nu au vrut să stea faţă în faţă cu Traian Băsescu în sala Parlamentului, semn că acesta nu există pentru ei. În fruntea statului, în opinia lor este un Băsescu care nu există.