Băsescu percutează

Au apărut unele opinii conform cărora sancţiunile administrate de CE în baza constatărilor din ultimele rapoarte referitoare la starea justiţiei din România, nu ar fi mare lucru. Una din aceste sancţiuni ar însemna ca în Europa să nu fie recunoscute sentinţele date de tribunale din ţara noastră, iar şi mai rău ar fi să nu fim incluşi în spaţiul Schengen şi să nu beneficiem de unele ajutoare europene. Una peste alta, credem că marea masă a politicienilor nu s-ar sinchisi prea mult dacă României i s-ar aplica aceste sancţiuni. Politicienii privesc cu ostilitate observaţiile CE, demnitarii, magistraţii, asemenea lor, ar trăi şi ar funcţiona mai bine dacă monitorizarea CE ar înceta. Administrarea unor sancţiuni României, ar însemna în acelaşi timp şi încetarea monitorizării, fapt dorit de mulţi români. Prin sancţionare, multe instituţii şi mulţi concetăţeni de-ai noştri ar răsufla uşuraţi.
Dar, în aceeaşi ordine de idei, CE nu dă semne de nerăbdare şi nu s-au ivit încă dovezi ale unei voinţe de sancţionare. Presupusele pedepse date României, deocamdată rămân doar presupuse. Pentru că din UE nu ne dă nimeni afară, sancţinile ar fi administrate unui stat ce are anumite obligaţii faţă de Uniunea Europeană, dar, faţă de care şi  Uniunea Europeană are la rândul ei obligaţii.
Suntem îndreptăţiţi să credem că oamenii politici, în sinea lor, nu sunt interesaţi nici dacă România va căpăta o bilă neagră, nici dacă s-ar alege cu vreo pedeapsă. Pedeapsă e şi prea mult spus în cazul acesta. În niciun caz ei nu vor avea somnul răscolit de coşmaruri şi nu s-ar alege cu tulburări de vedere.
Aşa stând lucrurile, ne întrebăm de ce Comisia Europeană  întocmeşte raport după raport, ameninţând cu sancţiuni pe care nu le va admnistra niciodată. Singurul răspuns este că şi-a propus să exercite presiuni, presiuni ce ar înceta dacă ar ataca România cu penalizări.
Traian Băsescu cunoaşte situaţia din ţară foarte bine, la fel, cunoaşte mentalitatea politicienilor. În orizontul acestora se află doar interesul personal şi mai puţin soarta României. Dar, Comisia Europeană prin ultimul raport îi oferă un binevenit instrument de presiune şi, evident, Băsescu percutează. Poate că şeful statului a găsit acum un bun prilej de a-şi reface ascendentul asupra instituţiilor statului, poate că a depistat acum o bază mai solidă pentru reforma propusă de şase ani şi nerealizată şi, de asemenea, o ocazie de a-şi reface imaginea printr-o acţiune dinamică. Faptul că joi, un sondaj IPP a dezvăluit că 65 la sută din electorat ar vota pentru demiterea preşedintelui cu siguranţă este un prilej bun de reflecţie pentru Traian Băsescu.
A început printr-o şedinţă cu accente aspre la CSM. Această instituţie a fost ţinta criticilor din raportul CE. CSM şi-a manifestat independenţa cocoloşind magistraţii, acţionând ca un organism conservator. Împreună cu Înalta Curte a devenit pilonul unui baraj ridicat împotriva reformării. Dacă nu ar fi apărut elemente critice la adresa lor în raportul CE, lui Traian Băsescu nu i-ar fi fost la îndemână o atitudine severă. Ştim că la întâlnirile sale anterioare cu CSM a fost chiar înfruntat şi admonestat. Acum însă a avut de partea sa argumentele oferite de raport, suficiente ca să încolţească această instituţie.