Bienala Alb-Negru, o expoziţie boemă plină de umor

Asculta acest articol

Artişti renumiţi din România au împărtăşit viziunea lor despre mesajul artei

La scară ceva mai redusă faţă de acum doi ani, a treia ediţie a Bienalei Alb-Negru organizată la Muzeul de Artă s-a înfăţişat sătmărenilor în saloanele din stânga intrării principale cu o mai mare componentă de boemă şi umor, deşi prima lucrare din itinerarul propus abordează teme extrem de serioase.

Reuniunea artistică a început luni dimineaţă cu un simpozion despre mesajul artei în spaţiul public. O temă relevantă pentru arta contemporană, aflată într-o permanentă luptă cu kitschul şi indiferenţa, oscilând între nevoia de originalitate şi greutatea de a se face înţeleasă publicului mediu. care îi priveşte adesea lucrările ca pe nişte extravaganţe. Mădălina Braşoveanu, Ioana Ciocan, Laura Ghinea, Adrian Golban, Felicia Grigorescu, Vlad Iepure, Eszter Lang, Szilard Miklos, Miklos Onucsan, Dan Perjovschi, Valer Sasu, Lola Scripor şi Luciana Tămaş au fost înscrişi pe lista simpozionului şi majoritatea au contribuit şi cu lucrări.

După cum spuneam, prima lucrare ce întâmpină privitorul are teme extrem de serioase – istoria, religia, relaţia cu divinitatea şi contrastul între aparenţă şi realitatea adesea neagră a raporturilor dintre ele. O compoziţie de mari dimensiuni şi grăitoare, realizată de Eszter Lang şi intitulată “Annales”. O secondează o lucrare a lui Valer Sasu în aceeaşi notă discordantă între aparenţă şi esenţă, dar şi un diptic al Laurei Ghinea (preşedinta UAPR Baia Mare), foarte explicit în exprimarea rodului tensiunii dintre alb şi negru, care prea des duce înspre sângeriu…

În saloanele următoare umorul fin şi acid acaparează privitorul. Dan Perjovschi a adus mai multe caiete de sală din expoziţiile sale în Europa, Israel şi SUA, iar răbdarea de a le răsfoi îţi e răsplătită cu multe hohote de râs şi admiraţie pentru inteligenţa şi ironia celebrului grafician. O zebră dessenată de Valer Sasu ne atenţionează să n-o călcăm, iar arma postată de Luciana Tămaş priveşte cu o ironie rece. Avansând printre saloane, găsim montaje multimedia gândite de Vlad Îepure şi două lucrări de un umor aparte ale lui Miklos Onucsan. Şi în ultima sală negrul se ia la harţă cu albul, în nuanţe felurite.

Expoziţia rămâne deschisă în următoarea săptămână şi merită privită cu atenţie. De data asta albul pare totuşi să fi câştigat partida.