Asculta acest articol[slideshow id=6516]
Partea de jos a orasului Baia Sprie, incadrata sub jurisdictia Parohiei Ortodoxe ce tine de bisericuta de lemn, poarta hramul “Sfintii mari Imparati, intocmai cinstiti cu Apostolii Constantin si mama sa Elena”. Asta face ca ziua de maine, sambata, 21 mai, ziua de cinstire a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, sa fie prilej de aleasa sarbatoare si bucurie sfanta pentru preotii slujitori, credinciosii evlaviosi si intreaga comunitate parohiala din aceasta zona.
Consiliul Parohial, in frunte cu preotii slujitori Adrian Gheorghe Paul si Marius Catana, invita toti credinciosii din orasul Baia Sprie si din imprejurimi sa ia parte la bucuria lor sufleteasca, la Sfanta Liturghie savarsita de un impresionant sobor de preoti in Altarul de vara nou construit. De asemenea, sa se impartaseasca cu totii, in numar cat mai mare, de binecuvantarea lui Dumnezeu, Cel preaslavit in Treime, care sa se pogoare asupra tuturor prin mijlocirea Sfintilor praznuiti, marii Imparati Constantin si maica sa Elena. Tuturor celor prezenti la liturghie li se va inmana cate un dar de suflet izvorat din dragostea agapica a preotilor slujitori si a membrilor Consiliului Parohial.
Cea mai mare sarbatoare a bisericii
Termenul de “hram” este de origine slavona si desemneaza sfantul sau sarbatoarea sub patronajul carora o biserica este sfintita de catre un ierarh. Asa cum fiecare crestin primeste la botez un nume de sfant (cu toate ca astazi aceasta practica este uitata, parintii preferand pentru copiii lor tot felul de nume moderne, ce n-au nimic de-a face cu numele sfintilor), la fel si o biserica, atunci cand e sfintita de episcop, primeste numele unui sfant in cinstea caruia ea este zidita si care-i devine patron spiritual si ocrotitor.
Icoana acestui sfant apare in exterior la intrarea in biserica, iar in interior se gaseste pe iconostas, in stanga icoanei imparatesti a Domnului Iisus Hristos. Practica de a inchina o biserica unui sfant – serbarea zilei sfantului si a hramului bisericii fiind identica – este foarte veche< in veacurile primare, crestinii se adunau in jurul mormintelor sfintilor (in special ale martirilor) in fiecare an de ziua trecerii lor la cele vesnice, savarsind Sfanta Liturghie si dand citire vietii lor sfinte. Cand crestinismul a devenit o religie permisa in Imperiul romano-bizantin, cresinii au zidit primele biserici direct pe mormintele sfintilor si martirilor, spre a le pastra si mai vie memoria. Mai tarziu, cand n-a mai fost posibil ca orice biserica sa fie zidita pe mormintele sfintilor, s-a nascut obiceiul ca orice locas sfant sa fie inchinat unui sfant al bisericii, ziua de pomenire a sfantului devenind astfel ziua de sarbatoare sau hramul insusi al bisericii. Pentru aceasta hramul este cea mai mare sarbatoare a unei biserici si se serbeaza cu fast si solemnitate, spre bucuria duhovniceasca a tuturor credinciosilor care tine de biserica care poarta hramul sfantului sau al sfintilor praznuiti.
Fii primul care comentează