Asculta acest articol
Premierul Victor Ponta salută decizia de vineri a autorităţilor de la Ottawa privind includerea României pe Lista Ţărilor de Origine Desemnate (Designated Countries of Origin), evoluţie care marchează, în opinia acestuia, un progres important în perspectiva eliminării obligativităţii vizelor.
Guvernul susţine, într-un comunicat, că, din perspectiva legislaţiei canadiene, plasarea pe Ţărilor de Origine Desemnate semnifică evaluarea României, alături de celelalte 41 de state incluse în 2012 şi 2013 pe această listă, drept o ţară sigură din perspectiva unor eventuale riscuri de abuz la adresa sistemului de azil din Canada în contextul respectării de către statul român a drepturilor omului, asigurării protecţiei cetăţenilor săi şi al negenerării de fluxuri de refugiaţi şi solicitanţi de azil.
“Decizia anunţată de ministrul canadian al cetăţeniei şi imigraţiei, aplicabilă începând cu data de 10 octombrie 2014, reprezentă o recunoaştere directă a eforturilor depuse de România şi a cooperării bilaterale apropiate derulate în cursul ultimului an în vederea atingerii acestui obiectiv comun împărtăşit. România rămâne hotărâtă să valorifice, pe mai departe, fiecare oportunitate de dialog şi cooperare cu Canada, în scopul soluţionării, cât mai curând posibil, a acestui dosar, şi al fructificării depline în planul relaţiilor româno-canadiene a noilor oportunităţi pe care le creează consolidarea relaţiilor de parteneriat dintre Uniunea Europeană şi Canada, reliefate cu prilejul summit-ului UE-Canada din 26 septembrie 2014” se arată în comunicat.
În urmă cu un an, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat pentru Mediafax că a făcut şi efectuează demersuri pentru eliminarea vizelor impuse cetăţenilor români de către Canada, iar dacă aceasta nu se va întâmpla, atunci nu crede că Parlamentul va ratifica acordul de liber-schimb dintre UE şi această ţară.
Românii şi bulgarii sunt singurii cetăţeni europeni care au nevoie de viză pentru a călători în Canada
1 comentariu
Mă uit încremenită la toată mizeria scoasă de sub preşul României în campania asta electorală. De parcă munţi de ură, şi de prostie, şi de nesimţire, şi de minciună, şi de hoţie, şi de manipulare abia au aşteptat să iasă din măruntaiele poporului ăsta blestemat. Şi parcă niciodată lupta pentru jefuit ţărişoara n-a fost mai desfrânată ca acum. DE ACELASI AUTOR Pile, piluţe, „pretenii”. Şi ceva ce n-a văzut America Mă uit şi mă cutremur. Tovarăşa Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele, o fostă ziaristă cu apucători de baroneasă PSD-istă, împărtăşeşte cu noi toate inepţiile din mintea dumneaei. Ne spune ca o mamă-eroină, poate chiar prima-mamă a ţărişoarei, cum că „a fi un bun familist înseamnă nu doar a fi căsătorit, ci şi a avea copii… Nu eşti un om complet fără să creşti un copil”. N-are rost să vă mai spun că toată aberaţia asta a fost aruncată cu atâta ură spre popor cu-n singur scop. Unul electoral. Unul dus exclusiv pentru putere şi bani. Unul josnic, infect, de mahala din Voluntari. Lăsând la o parte porcăriile lor, şi atacurile lor, şi răfuielile lor duse pe banii mei şi-ai tăi, pe sufletul meu şi-al tău, pe viaţa mea şi-a ta, mă tot bântuie, de câteva zile, o singură întrebare: Tovarăşa Firea, dar, oare, ţara asta merită copilul meu? Oare, tovarăşa Firea, ţara asta batjocorită de toţi baronii voştri roşii, portocalii, albaştri şi cum v-aţi mai vopsit, doar ca să ne prostiţi, ţara asta condusă de toţi puşcăriabilii şi puşcăriaşii voştri, care s-au lipit ca râia de vieţile noastre şi s-au înfipt în fotoliile călduţe plătite din banii proştilor ca noi, ţara asta sugrumată de toţi mafioţii, de toţi golanii şi toţi nenorociţii pe care tot voi, ăia de sus, i-aţi inventat şi i-aţi acoperit să fure-n linişte, ţara asta, îndobitocită cum a ajuns, merită copilul meu? Oare ţara asta, în care primul-ministru ne spune senin că „evaziunea fiscală este, la un moment dat, un mijloc de supravieţuire”, îmi merită copilul pe care îl învăţ să crească drept? Oare ţara asta, în care aţi promovat toate beizadelele, toţi băieţaşii de cartier, toate fetiţele lu’ tata, toţi prinţişorii lu’ mama, toate piţipoancele vândute pe nişte silicoane şi pe o pereche de buze ţuguiate, toate hienele ieşite nici nu mai ştim de unde şi puse pe furat, îmi merită copilul? Merită ţara asta copilul pe care îl învăţ să fie bun? Mă întreb, tovarăşa Firea, dacă ţara asta, în care un premier sare la gâtul unor magistraţi, judecând în sloganuri electorale fapte penale, ţara asta, în care un preşedinte, o haită-ntreagă de miniştri, de consilieri, de baroni şi neamuri de baroni îşi ridică poalele-n cap şi se răfuiesc pentru banii munciţi de noi, ultimii proşti ai neamului, merită copilul pe care eu îl învăţ să fie cinstit? Oare ţara asta, în care toţi slugoii de partid ajung să fie daţi drept exemple de urmat, ţara asta, în care toţi, dar absolut toţi lipitorii de afişe sunt împopoţonaţi în costume de neam prost şi aruncaţi în birourile luxoase de la Palat merită copilul pe care îl cresc eu? Mă întreb, tovarăşa Firea, dacă ţara asta spălată pe creier de toate ecranele îngălbenite la comanda baronilor voştri, ţara asta în care nişte „specialişti“ analfabeţi şi incompetenţi, fabricaţi în laboratoarele voastre comunistoide de partid, fac să înceapă şcoala fără manuale, ţara asta în care orice şmecheraş puşcăriabil de la malul mării înjură procurorii, în uralele aplaudacilor voştri, ţara asta în care suntem prostiţi, în fiecare zi, cu un metru pătrat de stradă, cu o bucată în plus de pâine, cu un leu nenorocit la pensie, cu nişte programe mincinoase pentru tineri sau pentru amărâţii mânaţi de griji la muncă în străinătate, ţara asta hărţuită merită copilul meu? Mă întreb, tovarăşa Firea, dacă ţara asta sărăcită şi umilită de toţi comuniştii siniştri, de toate odraselele de nomenclaturişti, de toţi politrucii de care cred că n-o să mai scăpăm vreodată merită copilul pe care eu îl învăţ să fie OM? Mă întreb, tovarăşa Firea… Mă-ntreb şi tot ce îmi mai pot dori e ca Matei, copilul meu, să nu aleagă o viaţă aici, în ţara asta, printre voi.