Asculta acest articol[slideshow id=3989]
Indiscutabil, Ioan Grosan este cel mai cunoscut scriitor maramuresean din ultimele generatii. Modest, ca orice om rasat din Nordul Ardealului, imi spune de multe ori ca sunt si alti scriitori maramureseni – nu multi, dar exista – care ar merita mai asiduu sa fie in atentia criticii literare. Nu stiu! Probabil ca de la umbra Intercontinentalului altfel se judeca literatura. Cert este ca prozatorul Ioan Grosan este al patrulea pilon al prozei de valoare, pus la temelia literaturii romane contemporane, dupa Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban si Augustin Buzura, pe care i-a dat arealul maramuresean. Sunt afirmatiile criticului literar Laurentiu Ulici, spuse candva la o manifestare culturala. Este si motivul pentru care autorul a luat pentru cartile sale premii importante, iar unele romane au ajuns scenarii de filme de succes.
Un creator de scoala noua, neincorsetat de formule epice
“Un om din Est” este partea intai a unui roman aparut recent la Editura “Noul Scris Romanesc”, lansat nu demult si in Baia Mare, si abordeaza, ca de altfel si in romanele sale anterioare, lumea contemporaneitatii, vazuta prin ocheanul intors al unor personaje care-si tarasc destinul tragicomic in preajma evenimentelor din 1989. Desigur, tema sau temele romanului nu sunt altceva decat un pretext pentru autor de a da drumul verbiajelor sale suculente, marca Grosan, de-o ironie uneori ludica, alteori dramatica, despre o lume in disolutie, fada, fara repere etico-estetice, care-l mai pot face pe individ sa suporte o realitate de prizonierat ideologic stupid. Ceea ce-i salveaza pe eroii cartii sa nu se desfaca inca in partile lor componente, sa nu rugineasca din toate balamalele, este umorul, ironia cand grosiera, cand de un rafinament calofil. De altfel, Radu G. Teposu, in a sa “Istorie tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua”, il plaseaza pe Ioan Grosan printre fantezistii alegorici si livresti. Eu as zice ca recursul la sintagme din cultura lumii e doar una dintre tulpinele din care-si trage seva originalitatea prozelor lui Grosan: “Lua de pilda un cuvant de folosit in toate ocaziile: recunostinta (la care automat se adaugau adjectivele vie, profunda, netarmurita etc.). Deschidea dictionarul si echivala imediat cu gratitudine, bineinteles, vie, profunda. Respect atragea fara mila dupa sine consideratie, stima, pretuire, cinstire, iar cinste-cinstire nu se lasa cu nimic mai prejos, prinzand ferm cu arcanul in inchisoarea sa semantica elogiu, lauda, marire, omagiu, slavire, ce-i drept, ca dovada ca limba romana era data dracului, cinste mai avea si niste sensuri secundare, dar nu mai putin puternice: cadou, dar, plocon, pesches, atentie. Auzise chiar ca la nivelele de sus, la Bucuresti, la Comitetul Central al partidului… existau echipe intregi specializate in facatori de «cuvinte», probabil si ele lucrau tot cu dictionarul de sinonime…”.
Umor sfichiuitor, dar si de un tragism tandru: “Tata”, zise ea deodata, “ce inseamna partid?”. “Poftim?”, facu el. “Ce e aia partid?”… “Pai”, sopti el, “ce sa fie? E o chestie pentru oamenii mari, o organizatie… asa cum au si copiii la gradinita, cum ai avut si tu… Partidul e un fel de «soimi ai patriei» pentru oamenii mari…”.
Intreg esafodajul romanului este construit in jurul unor tineri profesori, gazetari, biologi, in care intrezarim cate ceva si din avatarurile scriitorului in primii ani dupa terminarea facultatii: Nelu Cucerzan alias Nelu Sanepidu, Iuliu Borna, Willy Schuster etc., ale caror destine se intretaie, se despart intr-o tesatura de tip bulgakovian sau perifrastic faulknerian ori minutios cehoviana. Calofilismul, atata cat e, este doar respiratia de care are nevoie Grosan, pe canavaua realitatii lui si numai a lui, in care inodorul, incolorul, truismele zilnice fac casa buna cu aspiratia spre o lume care nu poate fi vindecata cu bisturiul de tarele unor societati ce si-a pierdut busola, dar de regasit la modul superior printr-o literatura scrisa cu L mare.
La urma urmei, pentru un literat adevarat o tema sau alta nu are consistenta. Doar obsesiile scriitorului sunt tema sau temele adevarate. Restul e… literatura.
Fii primul care comentează