Casa Memoriala George Pop de Basesti – fost sediu CAP, depozit pentru furaje, magazie de cereale – lasata de izbeliste

Asculta acest articol

Primaria incearca sa gaseasca bani pentru refacerea resedintei fostului om politic

[slideshow id=6211]

Casa Memoriala George Pop de Basesti sta sa se prabuseasca, iar primaria incearca sa obtina bani pentru reabilitare. Pana acum s-a realizat un proiect pentru reabilitarea resedintei, dar si a imprejurimilor, care in aceste zile trebuie sa primeasca aprobarea. Deocamdata, insa, doar promisiuni. Casa in care a trait George Pop a devenit muzeu la 1 februarie 1976, cand a fost inaugurat, dupa ce a fost sediu CAP, depozit pentru furaje, magazie de cereale si ingrasaminte chimice. In 1948, casa a fost nationalizata, dupa ce, in 1940, fiica acestuia, respectiv ultima descendenta a familiei, Elena Hossu Longin, a decedat. Ea nu a avut copii, astfel ca nu au fost urmasi care sa revendice resedinta politicianului.

Pentru a ajunge in comuna Basesti, la aproximativ 55 de kilometri de Baia Mare, din locul pe care batranii il cunosc sub denumirea de “Moara Florii”, o luam la dreapta, pe un drum comunal. Ca si celelalte sosele din judet, drumul e tot ciuruit ca dupa bombardament, dar asta nu mai mira pe nimeni acum. Dupa circa 3 kilometri si jumatate, pe partea stanga, o ferma de porci este semnul ca am ajuns in comuna. Casele incep sa se insire pe o parte si alta a drumului, iar dupa inca vreo doi kilometri ajungem la Casa Memoriala George Pop de Basesti. Resedinta fostului om politic nu se mai incadreaza in tabloul caselor moderne, cu garduri din beton si geamuri termopan. La intrare, o statuie a lui Iuliu Maniu, iar in partea dreapta, culcat la pamant, bustul lui George Pop. “Am avut si o statuie cu George Pop, dar a venit dupa ea si au dus-o. Nu stiu cine, am auzit ca persoana care a facut-o”, ne explica cea care ne-a deschis casa, cu mare greutate. In interior, insa, chiar daca saracacios, se mai pastreaza cate ceva din mobilierul original. Intr-una din camere este un birou si cateva obiecte de mobilier care arata sa fi fost reconditionate. In alta camera, insa, un rest dintr-un pian despre care aflam ca a apartinut omului politic. Clapele sunt scorojite. Dar pastreaza un aer de mister si se simte greutatea anilor care-au trecut peste instrumentul muzical. La jumatatea peretelui, un semn tradeaza urma unui zid ce a fost daramat. “Aici a fost dormitorul, acolo a fost chiar patul in care a dormit George Pop, se zice ca ar fi chiar patul in care a murit, dar nu se stie cu exactitate. A fost daramat peretele pentru o mai buna vizibilitate”, mai spune ghidul nostru.

Alte piese de muzeu, precum mese, dulapuri sau o canapea si scaune ce au apartinut personajului istoric lasa impresia unui muzeu autentic. Din pacate, insa, cam putine la numar, dupa ce in timpul comunismului casa a fost folosita ca si spatiu de depozitare a cerealelor si ingrasamintelor chimice. Abia in 1976 a fost inaugurat muzeul, dupa ce au fost efectuate lucrari de reabilitare vreme de cativa ani.

Subsolul casei, dotat cu lift pentru alimente

La subsolul cladirii se simte si mai pregnant mirosul istoriei. Dupa ce ghidul reuseste cu mare greutate sa urneasca broasca veche a usii, intrarea in catacombele conacului este aproape emotionanta. In partea dreapta se mai pastreaza un cuptor vechi, pe care, ne mai spune ghidul, bucatareasa politicianului gatea pentru familia lui, dar si pentru intreg personalul. Pe cealalta parte, incaperile ii adaposteau pe cei care munceau pentru el. O alta incapere ce in timp, a suferit unele modificari, ni se spune ca a fost folosita ca spatiu pentru un lift manual, prin care mancarea gatita pentru familia politicianului era transportata la etaj. “Era un sistem revolutionar pentru acea vreme”, mai aflam de la ghid. In timp, incaperea a “capatat” un tavan, iar in timpul comunismului a fost folosita ca si magazie pentru cereale. Spatiul din capatul coridorului ne atrage atentia in mod deosebit, din cauza arcadelor ciudate dispuse in asa fel incat sa imparta incaperea in doua separeuri. “Aici a fost crama lui. Aici tinea vinurile alese”, ne mai spune ghidul, dupa care observam peretii mancati de igrasie. “Din pacate, nu-s bani de intetinere. S-au facut niste reparatii cu ceva vreme in urma, dar timpul nu iarta”, spune ghidul cu tristete. Apoi, femeia relateaza cateva detalii din viata memorandistului. “A avut doua fete, dar una a murit de mica, pe la un an. O chema Maria Carolina. Cealalta, Elena, a trait, dar nu a avut copii”, spune ea.

Averea familiei, lasata bisericii

Batranii satului care mai traiesc isi mai amintesc despre fiica omului politic, care a trait pana in 1940. Elena Hosu Longin a murit fara a avea urmasi. Tanti Lucretia, o batrana de 92 de ani, pastreaza vii amintirile din copilaria ei, legate de fiica omului politic. “Aveam 14 ani, in 1933, cand o sfintit monumentul din mijlocul satului. Au organizat atunci un fel de teatru. M-au imbracat mireasa si m-au urcat in caruta. In spatele meu venea o alta caruta cu muzicanti, iar in fata era alta cu perini. Parca si acuma ma vad miresuca. M-au dus pana la marginea satului, apoi am venit inapoi. Doamna Elena mergea in fata si zicea< “Mergeti la o parte ca vine miresuca noastra”, povesteste batrana zambind. Dupa un mic efort de memorie, batrana isi mai aduce aminte. “Duminica dupa-amiaza iesea la plimbare si facea cu mana la toata lumea, dar ea nu vedea nimic. Si la biserica tinea cartea in fata ochilor, ca nu vedea. Dar era o doamna foarte cumsecade. La biserica avea banca ei. Apoi, dupa ce-o murit,  ne-o lasat pe noi sa stam acolo”, rememoreaza ea. Apoi amintirile incep sa-i revina batranei si povestile nu se mai termina. “A avut un copil de tanara, dar o murit de mic, apoi nu o mai avut alti copii. Nu stie nimeni de ce. Cand o murit si ea, cum nu o avut la cine lasa averea, au lasat-o toata bisericii”. Batrana isi mai aminteste ca locul in care s-a construit manastirea din comuna a apartinut tot familiei.

Tribunul Unirii, condamnat dupa definitivarea Memorandumului

Casa a fost construita intre 1885 si 1890 si pentru trei decenii a fost punctul de intalnire a multor personalitati transilvanene, precum Vasile Lucaciu, Vasile Goldis, Ion Ratiu sau Teodor Mihali. Despre George Pop de Basesti scriitorul Marian Ilea a scris ca despre un reper al istoriei Transilvaniei din secolul XIX. Politicianul s-a nascut la 1 august 1845 si a urmat scoala in satul natal. Liceul l-a inceput in Baia Mare si l-a terminat la Oradea. In 1859 a plecat in armata, iar in anul 1860 a ajuns judecator la scaunul orfanal, apoi la cel comitatens. Tot in 1860   s-a casatorit cu Mari Losonti, iar din 1866 a participat la actiunile ASTRA. Ajuns deputat in parlamentul maghiar, din 1872, vreme de mai multi ani a luptat pentru dezrobirea nationala. La 1892 a definitivat Memorandumul de la Viena, document istoric prin care Partidul National Roman a protestat impotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta, fapt ce i-a atras o condamnare din  partea autoritatilor imperiale. In 14 decembrie 1918 a fost ales presedintele Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia.

Proiect de finantare, pe punctul de a fi aprobat

Elena Hossu Longin a fost si ea o militanta culturala si feminista binecunoscuta in acea epoca. Astazi, vizitatorii Casei Memoriale George Pop de Basesti pot gasi aici documente de familie sau obiecte personale ale Tribunului Unirii. Primaria a demarat un proiect pentru reabilitarea casei, dar si a imprejurimilor.

“Stiu ca primarul s-a zbatut mult sa obtina acea finantare, dar am inteles ca au o promisiune de la ministrul Culturii. Cred ca tocmai zilele trecute a fost la Bucuresti pentru semnarea acestei finantari”, a precizat Ioan Marchis, directorul Directiei de Cultura. In urma cu aproximativ doua luni, la o sedinta a Colegiului Prefectural, Marchis a recunoscut ca ii este rusine de felul in care arata Casa Memoriala George Pop de Basesti, militand si el pentru finantarea unui proiect de reabilitare a muzeului.