“Căsătoria” de Gogol, un spectacol foarte bun al trupei Arttis

Asculta acest articol

Trupa Arttis este, de ceva timp, singura trupă de teatru de amatori cu activitate constantă în Satu Mare. A împlinit de curând 20 de ani de existenţă şi în tot acest timp a oferit multor liceeni talentaţi şansa de a lua contact cu lumea scenei şi de a înfrunta direct publicul.

“Căsătoria”, comedia publicată de Nikolai Vasilievici Gogol în 1842, a fost unul din primele succese ale trupei, pe vremea când începeau să se afirme acolo Andrei Paşca, Vlad Chico sau Diana Turtureanu, aceştia din urmă făcând mai apoi pasul spre actoria profesionistă. Revenit lângă Arttis ca “antrenor” şi regizor, Vlad Chico a decis să reia savurosul text cu trupa actuală, dovedind că ea nu duce deloc lipsă de talente, care înfloresc sub o ghidare pricepută.

O tempora, o mores!

Gogol a marcat istoria literaturii ruse prin realismul său dur, uneori sarcastic, alteori tragic, fiind unul din primii scriitori care au indicat măreţia viitoare etalată de marii oameni de litere ai Rusiei veacului al 19-lea. Celebru în special pentru “Revizorul”, o satiră devastatoare a corupţiei statului, Gogol a luat în vizor, în “Căsătoria”, obiceiurile matrimoniale ale vremii lui.

Suntem aşadar la anul 1840 şi un mărunt funcţionar, Ivan Kuzmici Podkolioşin, vrea să intre şi el în rândul oamenilor. Vrea şi nu prea, căci gândul căsătoriei, la drept vorbind, îl sperie. Apelează totuşi la o peţitoare profesionistă, Fiokla Ivanovna, care începe să tragă sforile. Intră pe fir şi un prieten de-al lui, numit de autor Kocikariov, coţcar care va să zică, şi el e hotărât să îi ia faţa Fioklei şi să organizeze nunta, cu orice preţ. Mireasa vizată, Agafia Tihonovna, e frumuşică, tânără şi naivă, ar vrea şi n-ar vrea, dar mătuşa ei, Arina, se roagă la toţi sfinţii s-o vadă pe fată la casa ei. Pretendenţi ar mai fi (versiunea trupei Arttis l-a reţinut doar pe Baltazar Baltazarovici Jevakin, şchiop, trecut şi plin de bani), dar când sunt atâtea interese la mijloc Ivan şi Agafia se trezesc căsătoriţi aproape fără voia lor. Spectacolul Arttis se încheie aici, dar în piesa lui Gogol mirele fuge şi toată şandramaua se dărâmă. Alte vremuri, alte moravuri (aşa o fi?).

Talent, vervă şi regie

Faţă de alte spectacole ale trupei Arttis care au lăsat senzaţia neplăcută de încropeală, faptul că de data asta s-a lucrat cu actori profesionişti (Vlad Chico şi Andrei Stan) face diferenţa. Vedem un spectacol legat, dinamic, condus cu logică şi fineţe spre deznodământul fatidic, vedem cum calităţile tinerilor actori – “recrutaţi” şi instruiţi de profesorul Radu George Horotan – sunt puse cu adevărat în valoare, iar spaţiul de joc a fost amenajat optim, în condiţii practice de studio.

Revelaţia spectacolului e Dariana Borşe, în rolul Agafiei. Reuşeşte să redea foarte viu şi deloc forţat paleta complicată de emoţii a fetei “de măritat” dintotdeauna, arătând resurse actoriceşti remarcabile. În partea masculină a distribuţiei îl descoperim pe David Contraş, aprins, dinamic, histrion, cu o dicţie impecabilă, în rolul de “maverick” al lui Kocikariov. Prestaţia lui poartă amprenta modelului lui Vlad Chico. Sergiu Roman a fost alegerea perfectă pentru Ivan Kuzmici, mimica sa uşor ingenuă făcându-l credibil în acest rol de om care devine păpuşa altora.

Lider al generaţiei curente la Arttis, Iosif Ahmed are acum rolul secundar al lui Jevakin, în care aduce ştiinţa mişcării scenice pe care a deprins-o în săptămânile de pregătire de la Carei alături de Compania SPOT. Mai cerebral şi mai atent la detaliu, tânărul pare pregătit să atace, când va veni timpul, admiterea la o facultate de profil. Alexandra Alb are un joc… alb în rolul intrigantei Fiokla, pe care ne-am fi dorit-o mai “babă cloanţă“, mai sardonică, efect ce se putea obţine în ciuda vârstei fragede a interpretei. Anette Marka face un joc bun de prezenţă întruchipând-o pe mătuşa Arina, fiind mai credibilă ca în multe roluri de întindere mare jucate superficial în trecut. Impresia de ansamblu asupra trupei e foarte pozitivă. Se simte bucuria jocului şi faptul că textul îi amuză şi pe ei, ceea ce sigur ajută în transpunerea lui pe scenă – din nou în contrast cu alte spectacole cu texte slabe din punct de vedere literar.

Cei ce vor să vadă acest spectacol reconfortant îl vor putea urmări joi 16 octombrie la ora 17 la Centrul Cultural G.M. Zamfirescu.