Cazul Udrea, alte valuri

Asculta acest articol

În cele din urmă, liberalii asociaţi cu social-democraţii au izbutit să obţină înfiinţarea în Camera Deputaţilor şi a unei Comisii Udrea. Au fost anterior semne destule şi relevante că PSD nu va rezista tentaţiei de a mai pune în dezbatere cazul unui ministru PDL. Aşa cum observa un analist, de astă dată comisiile nu se mai constituie pentru a îngropa un caz devenit notoriu, după cum se întâmpla altădată. Acum comisiile au devenit centre de dezbatere şi analiză încheiate cu un raport supus aprobării parlamentare. Şi alţi observatori ai vieţii politice îşi pun întrebarea dacă modul mai eficient de funcţionare a acestor comisii ar fi relevant pentru o nouă poziţionare a Legislativului în raport cu Executivul. Ideea generală însă este că nu, lucrările acestor comisii au în primul rând rosturi electorale şi nu urmăresc o relansare a Parlamentului între instituţiile statului de drept. Într-adevăr, Monica Iacob-Ridzi şi Elena Udrea intră în dezbatere parlamentară într-un an electoral, doar cu câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale. Ţinta aici este mai degrabă Traian Băsescu şi partidul care îl susţine, PDL. Peste aceste fapte nu putem trece cu uşurinţă, chiar dacă primul dintre aceşti miniştri, Monica Iacob-Ridzi, se pare că – aşa cum reiese din cele publicate din conţinutul dosarului ei – se face vinovată de cheltuirea exagerată şi ilegală a banului public. Ne punem doar întrebarea cum ar fi arătat, cum s-ar fi desfăşurat dezbaterile pe tema ei dacă acestea ar fi fost susţinute într-o altă perioadă a guvernării şi nu tocmai într-o fază preelectorală. Nefiind în joc cea mai înaltă poziţie din stat, nefiind miza alegerii şefului statului, contestatarii ei nu ar fi dovedit o atât de mare intransigenţă şi un tonus atât de războinic. Mai ales că probabil moduri echivoce de cheltuire a banului public s-ar putea descoperi la mai toate ministerele. Elena Udrea a invocat cheltuieli la fel de mari pentru turism şi la autorităţile liberale, dar pe vremea aceea nu era în joc o miză atât de mare ca acum. Presiunea politică şi mediatică în cazul Udrea va fi mare în perioada următoare, sau cel puţin tot atât de mare ca în cazul Ridzi, pe măsură ce se vor apropia alegerile prezidenţiale. Una din greşelile majore ale lui Traian Băsescu a fost investiţia sa morală în tinerele acestea. Sângele proaspăt din guvern, de care el vorbea nu cu multă vreme în urmă referindu-se şi la cei doi tineri miniştri, Ridzi şi Udrea, i-a adus o serie de dezamăgiri. Cele două fac parte din grupul de politicieni slabi în raporturile cu presa, definit de Traian Băsescu în alocuţiunea de la Cotroceni la desemnarea unui alt ministru la Tineret şi Sport. Va avea nevoie de multă abilitate politică pentru a se delimita de cele două, în prezent un balast greu pentru campania sa electorală. Va trebui să îşi menţină echilibrul pe valurile create de dezbaterea cazului Udrea.