Ce este Maslul?

Asculta acest articol

Fiecare om, indiferent de statutul său, se poate îmbolnăvi. Însă, boala ne smulge din ghearele mândriei, ne ajută să reînnoim comuniunea noastră cu Dumnezeu, ne învaţă să ne rugăm mai stăruitor, având convingerea că Domnul ne aude fiecare suspin, că ne vede fiecare lacrimă şi că dorinţa ne va fi împlinită. Rugăciunea stăruitoare trebuie să fie dublată de credinţa fermă că vom dobândi ceea ce cerem, adică sănătatea, din partea Doctorului suprem al sufletelor şi al trupurilor. Prin boală realizăm ce dar important este sănătatea. Boala ne ajută să conştientizăm rolul Tainei Maslului în viaţa noastră duhovnicească. Preotul dr. Cristian Boloş, de la catedrala Adormirea Maicii Domnului din Satu Mare  explică ce este Maslul.

Prin definiţie, Maslul sau Eleoungerea este Taina în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertare de păcate. Ungerea cu untdelemn sfinţit este o lucrare externă, văzută, prin care se împărtăşeşte bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt, ea având caracterul unei Taine pe care Apostolii o practicau după porunca Mântuitorului (“şi ieşind ei, au propovăduit tuturor să se pocăiască. şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi”, Marcu VIş 12-13). Această ungere a primit o putere tămăduitoare de boli şi de iertare a păcatelor, datorită harului nevăzut al Duhului Sfânt. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Iacov Vş 14-15: “De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”. Nu trebuie să limităm conferirea acestei Taine numai bolnavilor de moarte, considerând-o ca ungerea cea mai de pe urmă (extrema unctio), cum s-a încetăţenit în anumite comunităţi de credincioşi. Aşa cum rezultă din cele afirmate anterior de către Sfântul Iacov, scopul acestei Taine este vindecarea creştinilor suferinzi de orice boli, indiferent de felul şi gravitatea lor. Ca atare, este de la sine înţeles că Taina Sfântă a Maslului nu poate fi limitată numai la bolnavii de moarte, fiindcă textul respectiv spune clar: “de este cineva bolnav”, nu bolnav de moarte sau bolnav foarte grav. în schimb, acest text justifică practica Bisericii noastre de a săvârşi Maslul de obşte pentru toţi credincioşii care doresc.

Materia Tainei Maslului este untdelemnul sfinţit, iar formula este rugăciunea rostită de şapte ori asupra celui bolnav în timpul ungerii: “Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte pe robul Tău acesta (sau pe roaba Ta aceasta, sau pe robii Tăi aceştia) de neputinţa trupească şi sufletească ce l-a cuprins”. Săvârşitorii sunt preoţii Bisericii, aşadar, nu un singur preot. în practică, Biserica noastră a stabilit ca Maslul să fie săvârşit de către şapte preoţi (fiind şapte pericope evanghelice, urmate de rugăciuni), iar în cazuri speciale se admit doi sau trei preoţi. Primitorii sunt credincioşii bolnavi, indiferent de felul şi gravitatea bolii.

Deoarece păcatul – de care nu e lipsit nimeni – stă la originea multor boli, în Biserica noastră se practică şi Maslul de obşte, pentru toţi credincioşii. Efectele Tainei Sfântului Maslu sunt următoarele< 1.Vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti. Dacă, însă, aceasta nu urmează totdeauna săvârşirii Tainei, bolnavul simte mângâiere sufletească şi dobândeşte răbdare în suferinţă> 2.Dacă harul acestei Taine nu aduce întotdeauna vindecare de boli, rugăciunea credinţei este mereu ascultată de către Domnul Iisus Hristos, iar cei care se roagă şi se căiesc sincer dobândesc iertare de păcate. (A se vedea< Pr. prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, Bucureşti, 1991, pp. 358-360).

În concluzie, pentru vindecare, omul are nevoie de o credinţă puternică în Dumnezeu. Fără această încredere şi predare desăvârşite în ajutorul Domnului, omul nu se poate vindeca deplin sufleteşte şi trupeşte. Efectele rugăciunilor, ale medicamentelor şi vindecarea depind de voinţa şi credinţa celui aflat în suferinţă. Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă< “Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi” (Matei XXIş 22).