Ce înseamnă să fii un “agricultor ecologic”?

Asculta acest articol

Agricultura ecologică este un sector al agriculturii europene care a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, deoarece contribuie la protecţia resurselor naturale, la biodiversitate şi la un tratament decent al animalelor, precum şi la dezvoltarea zonelor rurale.

Pentru consumator, agricultura ecologică are rolul de a oferi alimente proaspete, gustoase şi autentice şi care în acelaşi timp respectă ciclul natural de viaţă al ecosistemelor. Pentru a îndeplini aceste deziderate, agricultura ecologică se bazează pe câteva obiective şi principii, dar şi pe bunele practici cu rolul de a minimiza impactul omului asupra mediului înconjurător.

Ca reguli generale, practicile specifice agriculturii ecologice – aşa cum sunt ele enunţate de Comisia Europeană – cuprind:

* Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei;

* Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;

* Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;

* Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă;

* Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale;

* Creşterea animalelor în libertate şi adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice;

* Folosirea unor practici de creştere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte.

Dar, pentru ca un produs agricol să ajungă pe raftul magazinului şi, de acolo, pe masa consumatorului, el trebuie prelucrat şi apoi parcurge lanţul de distribuţie.

Fiecare verigă în acest lanţ este menită să joace un rol important în realizarea beneficiilor legate de producţia unor alimente ecologice.

Prin urmare, de câte ori cumpărăm un fruct ecologic de la magazin, sau alegem din meniul restaurantului un vin obţinut din struguri ecologici, ar trebui să avem garanţia că acestea au fost produse conform unor reguli stricte, care respectă mediul înconjurător, viaţa vegetală şi animală.

Aceste condiţii sunt clar stipulate de reglementările Comisiei Europene, iar cei care îşi doresc să facă agricultură ecologică, iar produsele să le fie recunoscute ca atare, trebuie să cunoască în amănunt şi să respecte aceste reguli.

Legislaţia europeană a agriculturii organice

Pe teritoriul Uniunii Europene, agricultura ecologică şi produsele rezultate sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului European din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 967/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008, cu normele conexe de aplicare enunţate de Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008.

Cadrul fixat în acest regulament se referă la:

* produsele agricole (inclusiv cele provenite din acvacultură) neprocesate sau procesate şi destinate consumului uman;

* hrana pentru animale;

* materialul de înmulţire vegetativ şi seminţele pentru cultivare;

* drojdia folosită drept aliment sau hrană pentru animale.

Regulamentul conţine obiectivele şi principiile generale care stau la baza agriculturii ecologice. Obiectivele vizează agricultura durabilă şi calitatea producţiei, care trebuie să corespundă nevoilor consumatorilor.

Principiile generale privesc, între altele, metodele de producţie specifice, utilizarea resurselor naturale şi limitarea strictă a utilizării materiilor prime chimice de sinteză. În plus, regulamentul introduce principii specifice care se referă la agricultură, procesarea alimentelor ecologice şi a hranei ecologice pentru animale.

Norme aplicabile producţiei

Conform normelor generale aplicabile producţiei ecologice, organismele modificate genetic (OMG-uri) sunt interzise sub orice formă. Normele privind etichetarea alimentelor le permit operatorilor să se asigure că respectă această interdicţie. Tratarea cu radiaţii ionizante este, de asemenea, interzisă.

Operatorii care doresc să practice în aceeaşi exploataţie cele două tipuri de producţie agricolă (ecologică şi neecologică) trebuie să separe animalele şi parcelele.

Producţia vegetală ecologică trebuie să respecte unele reguli care privesc:

* prelucrarea solului, care trebuie să respecte viaţa şi fertilitatea naturală a acestuia;

* prevenirea daunelor, care trebuie să se bazeze pe metode naturale, dar poate recurge la utilizarea unui număr limitat de produse fitofarmaceutice autorizate de Comisie;

* seminţele şi materialul de înmulţire vegetativ, care trebuie să fie produse prin metoda ecologică;

* produsele de curăţire, care trebuie să fi fost autorizate de Comisie.

Plantele sălbatice culese în anumite zone sunt, de asemenea, clasificate ca produse ecologice în măsura în care respectă anumite condiţii privind recoltarea şi zona de provenienţă. Algele marine pot la rândul lor să fie considerate produse ecologice, atât timp cât zona lor de producţie şi metoda de recoltare îndeplinesc anumite condiţii.

Producţia animalieră ecologică trebuie să respecte anumite norme care privesc:

* originea animalelor, care trebuie să se nască şi să fie crescute în exploataţii ecologice;

* practicile de creştere a animalelor, care se referă, printre altele, la anumite condiţii de adăpostire a acestora;

* metodele de reproducere a animalelor, în general naturale;

* hrana animalelor, care trebuie să fie de origine ecologică;

* prevenirea bolilor;

* curăţirea şi dezinfecţia, care nu implică decât produse autorizate de Comisie.

Norme specifice analoge se aplică animalelor de acvacultură.

Comisia Europeană (CE) autorizează utilizarea unui număr limitat de produse şi substanţe în agricultura ecologică. Acestea pot fi destinate îngrijirii plantelor, hranei animalelor şi curăţirii instalaţiilor utilizate pentru producţia animală şi vegetală. Comisia poate stabili, de asemenea, anumite limite şi condiţii privind aplicarea acestor produse.

Exploataţiile care încep o activitate de producţie ecologică trebuie să treacă printr-o perioadă de conversie.

Hrana ecologică procesată pentru animale trebuie să conţină materii prime ecologice şi nu poate fi procesată cu ajutorul solvenţilor de sinteză. Alimentele procesate trebuie să conţină în principal ingrediente de provenienţă agricolă. Alte ingrediente sunt permise dacă au fost autorizate de CE. Drojdia ecologică trebuie să fie produsă pe baza unor substraturi ecologice şi a altor ingrediente autorizate.

Comisia poate să prevadă derogări de la dispoziţiile privind obiectivele, normele de producţie şi etichetarea. Aceste derogări rămân limitate în timp şi la anumite cazuri particulare.

Etichetarea

Etichetarea, publicitatea sau documentele comerciale pot conţine anumiţi termeni, cum ar fi „eco” şi „bio”, pentru a caracteriza un produs ecologic, ingredientele sau materiile prime ale acestuia.

Etichetarea unui produs ecologic trebuie să fie uşor vizibilă pe ambalaj şi să conţină o referinţă la organismul de control care certifică produsul în cauză.

Începând cu 1 iulie 2010, utilizarea siglei Uniunii Europene pe produsele alimentare provenite din agricultura ecologică este obligatorie, la fel ca indicarea locului de provenienţă a materiilor prime din care sunt fabricate acestea. Această indicaţie va trebui să figureze în acelaşi câmp vizual cu sigla comunitară.

Controale

Respectarea dispoziţiilor prevăzute în acest regulament este garantată printr-un sistem de control care funcţionează pe baza Regulamentului (CE) nr. 882/2004 şi a măsurilor de precauţie şi de control stabilite de CE. Acest sistem garantează trasabilitatea alimentelor conform Regulamentului CE nr. 178/2002.

O evaluare a riscului de încălcare determină natura şi frecvenţa controalelor. Acestea sunt gestionate de autorităţile desemnate de către statele membre. În anumite condiţii, autorităţile în cauză pot delega unele sarcini de control către organisme acreditate, dar ele rămân responsabile cu supravegherea controalelor efectuate şi acordarea delegaţiilor. Autorităţile trebuie, de asemenea, să controleze activităţile fiecărui operator implicat în comercializarea unui produs ecologic înaintea introducerii acestuia pe piaţă.

În urma acestui control, operatorul primeşte un document justificativ care certifică că respectă dispoziţiile acestui regulament. Atunci când se constată nereguli, autoritatea veghează ca etichetarea produselor în cauză să nu conţină nicio referinţă la modul de producţie ecologic.

Schimburi cu ţările terţe

Produsele provenite din ţările terţe pot, de asemenea, să fie introduse pe piaţa comunitară ca produse ecologice în măsura în care respectă dispoziţiile acestui regulament şi au fost supuse unui control. Acest control poate fi efectuat fie de un organism recunoscut de Uniunea Europeană, fie de un organism de control acreditat.

Comercializarea şi supravegherea statistică

Comercializarea unui produs ecologic nu poate fi în niciun fel împiedicată de autorităţile unui stat membru altul decât cel al autorităţii care l-a controlat. Comisia întreprinde o activitate de supraveghere statistică bazată pe datele furnizate de statele membre. Comitetul permanent pentru agricultură biologică asistă Comisia la definirea politicilor privind agricultura ecologică.