Asculta acest articol[slideshow id=6917]
Infractorii periculosi, talharii si jefuitorii isi perfectioneaza modul de operare in special dupa ce se asociaza in grupuri. Intodeauna un infractor cu predilectii catre furt si omor este in stare sa comita infractiuni din cele mai grave. In vara anului 1979, in orasul Baia Mare se comit spargeri in serie cu un mod de operare mai deosebit: incendierea spatiilor de unde mai apoi se sustrag bunuri de valoare.
Se fura de la Teatrul de Stat din Baia Mare instrumente muzicale si tehnica folosita pentru sonorizare. Militia Baia Mare intra in stare de alerta, doarece din cercetarile efectuate la fata locului nu s-a gasit nici o urma sau obiect care sa duca la identificarea si prinderea autorului. In aceasta mare actiune am fost antrenat si eu. In mod special, comandantul de pe atunci al Militiei, comandantul Campeanu Alexandru, mi-a solicitat sa ma ocup 100% de prinderea infractorilor. Am depus eforturi mari. Nu mai dormeam noaptea. Am fost profund impresionat si mahnit, totodata, de incendierea Teatrului de Papusi, undeva prin luna octombrie 1979. Toata aparatura a fost furata. Activitatea acestei mici instutii de cultura pentru copii fusese paralizata. In decursul mai multor luni am obtinut fel de fel de informatii. Niciuna, dupa multe verficari, nu se confirma.
Primul fir… la Bucuresti
In primavara anului 1980, primesc o informatie ca un tanar din Baia Mare a vandut in Bucuresti 3 microfoane profesionale, aduse din SUA de catre solistul de opera maramuresean Bondrea. In aceasta situatie m-am documentat pana la cele mai mici amanunte la caracteristicile tehnice ale microfoanelor. Am studiat chiar si un prospect al microfoanelor. Dupa cateva zile am raportat comandantului si am propus deplasarea mea la Bucuresti. Nu avea incredere in a cere verificarea datelor detinute de mine, deoarece erau anumite detalii stiute numai de mine. Am ajuns in capitala. M-am cazat la Hotelul Dinamo. Imediat am facut lista in ordinea importantei a tuturor restaurantelor cu formatii, din Bucuresti. Primul a fost Intercontinental. In dupa masa zilei respective am mers la Intercontinental, la restaurant. M-am asezat aproape de solistii ce cantau acolo. Voiam sa vad daca cumva unul din microfoane era folosit acolo, de unul din muzicanti. Am reusit sa ocup un scaun la o masa, foarte aproape de orchestra. Am analizat toate cele trei microfoane. Am sesizat la un microfon caracteristicile pe care le stiam din prospectul analizat cu ceva zile in urma. Cu multa atentie observ si cel de-al doilea microfon. Am asteptat pana la incheierea programului. ~n momentul cand membrii orchestrei adunau aparatura m-am ridicat de la masa si m-am dus la ei. M-am prezentat politicos. Le-am spus ca sunt ofiter de militie si am scos legitimatia. I-am rugat sa ma lase sa analizez microfoanele. Nu mi-a trebuit mult si m-am convins ca erau cele trei, furate de la teatrul din Baia Mare. Am spus tinerilor din orchestra ca am un baiat, solist de muzica usoara, ce ar dori sa cumpere un astfel de microfon, dar stie cu cine sa ia legatura. Am rugat pe unul din ei sa-mi sugereze unde as putea gasi persoana care are astfel de instrumente de vanzare. Amabil fiind, imi relateaza ca tanarul de la care el a cumparat micofoanele este din Baia Mare. Eram convins ca am pus mana pe infractor. Se punea insa problema cum voi proceda sa confisc cele trei microfoane. Se puteau ivi probleme deosebite, fiind un local frecventat de persoane deosebite, cu o influenta uriasa in acea vreme. Le-am comunicat ca trebuie sa retin microfoanele, deoarece provin din furt. Nu s-au opus. Mi-au dat ce am cerut si am intocmit un proces verbal de ridicare a probelor. Le-am multumit pentru colaborare (au fost si audiati pentru scurte declaratii) si le-am strans mainile. Am rugat pe unul din acei tineri sa-mi dea numele vanzatorului din Baia Mare. Acesta a plecat sa caute adresa in buzunarele de la haina. Nu o mai avea. I-am rugat totusi sa nu comunice tanarului “vanzator” din Baia Mare ca am ridicat microfoanele. Ajuns in Baia Mare, am prezentat celor de la teatru microfoanele. Apoi, in cateva zile, am identificat si autorul: se numeste Ursut Ioan, electronist la Teatrul de Stat din Baia Mare. Il cunosteam destul de bine. Este o persoana taciturna, cu trasaturi fine, ce parea, in tinerete de sex feminin. Dupa comportament nimeni nu-l suspecta ca ar fi capabil de comite infractiuni. Cu toate insistentele mele la tinerii din orchestra din Bucuresti sa nu ia legatura cu ei, unul l-a anuntat chiar in noaptea respectiva. Cand l-am cautat sa-l chem la ancheta, Ursut era fugit de la domiciliu. Au urmat cautari si eforturi deosebite pentru a-l prinde. Ma bazam ca, pe baza relatiilor intime pe care le avea cu o balerina de la Teatru, Dascalu Mariana, il voi prinde. Ea locuia pe strada Bogdan Voda, intr-un apartament in care mai erau chiriasi alti doi actori, sot si sotie.
Ursut avea o relatie cu o balerina de la Teatrul din Baia Mare
Intr-o seara, la orele 21, am mers, insotit de Maiorul Hoca Pavel, la locuinta femeii. Am convenit cu Mariana sa asteptam. Ne-a promis ca vine. Lampa de noptiera a fost mutata in alt loc, acesta fiind semnul pe care femeia i-l dadea lui Ursut, ca sa nu vina. Am repetat si sambata aceeasi panda. De data aceasta Mariana nu era acasa. La ora 5 dimineata am sarit de pe saltea si am spus colegului meu: Mergem urgent in Baia Sprie. Avea acolo o relatie de prietenie cu un anume Moraru Gelu. Speram sa-l gasesc acolo, acasa la tanar. Era o vila inalta, de culoare rosie- caramizie. Am batut la usa. Am observat geamurile din spatele casei deschise. Ursut fugise pe acolo, era prea tarziu. ~ntre timp, fratii Morar deschisesera usa. Pe patul in care acesta dormise erau doua perne cu doua amprente de cap. Presupunerea mea era Mariana, balerina de la Teatru, dormise acolo cu el. Fratii Morar mi-au spus ca parintii lor sunt plecati din localitate. Ii stiam oameni seriosi. Examinand incaperile, de dupa usa de la o camera o gasesc pe… Mariana! Aceasta a fost invitata la Militie pentru declaratii. In timp ce o audia maiorul Hoca, eu ma gandeam doar la locurile unde sa-l mai caut pe Ursut. Fara sa spun nimanui, am presupus ca daca Ursut nu ne-a vazut din ascunzatoare ca am dus-o pe Mariana la sectie, ar fi mers inapoi la ea. M-am dus fulger in Baia Sprie. M-am apropiat de casa, pe jos. Cand am ajuns in curte, in spatele casei, Ursut tocmai voia sa sara din nou geamul, sa fuga. A fugit in locuinta. Eu am sarit peste pervaz, dupa el, in casa. L-am ajuns in hol. El voia sa iasa pe usa din fata. L-am avertizat, de fata cu fratii Morar, ca orice incercare de fuga ii poate fi fatala, deorece voi folsi pistolul! Neavand catuse la mine, cu un cablu de la un calcator l-am imobilizat si i-am legat mainile la spate. Fratii nu stiau cat este de periculos Ursut si nici ce infractiuni comisese acesta. Am gasit asupra lui doua cutite cu lama dubla si un pumnal, iar in portmoneu o suma mare de bani.
Prima evadare a lui Ursut, din sediul Militei
Mi-am dat seama ca este un tip introvertit si foarte violent ce ar comite crima, pentru a se apara. Ajunsi la birou i-am luat prima declaratie, inclusiv una scrisa de mana lui. Recunostea 12 spargeri si incendieri in Baia Mare, printre care si Teatrul de Papusi. Declara unde se afla aparatura precizand ca, ajutat de Morar Gelu, o mare parte din acestea sunt ascunse in sura familiei si in podul casei. Fara sa spun nimanui, am urcat in masina si am plecat din nou in Baia Sprie, pentru a efectua o perchezitie in locurile indicate de Ursut. Am gasit acolo magnetofoanele de teatru si multa aparatura. Am facut procesul verbal de ridicare a obiectelor si m-am inors la Militie, in Baia Mare. Colegul meu, capitanul Campeanu, imi face semn ca Ursut a disparut. Trebuie sa precizez ca la comanda Militiei era colonelul Ivan. Acesta, cand l-a vazut pe Ursut, ne-a chemat intr-un birou si ne-a comunicat ca este un individ deosebit de periculos. Maiorul Hoca a ignorat acest aspect, lasandu-l pe Ursut cu un subofiter. Acesta a fost chemat cateva minute la poarta, vreme in care Ursut a urcat la etajul cladirii si a sarit pe o copertina, apoi pe strada, facandu-se nevazut.
Este prins in Elvetia, dar evadeaza din nou
Militia era in alerta pentru a-l prinde. Intr-o sambata, ii scapa dintr-un beci de pe strada Enghels, capitanului Peter. Ursut fuge in strainatate unde comite trei asasinate (Suedia, Elvetia si Italia), printre care si un roman, de la care furase o suma mare de bani. Este prins in Elvetia si condamnat pentru faptele sale la 20 de ani de inchisoare. Dar, din cea mai sigura inchisoare din Elvetia, evadeaza dupa doar cateva luni. Este dat in urmarire de Interpol, dar nu se reuseste prinderea lui. Maiorul Hoca, pentru ca a neglijat un infractor ca Ursut, era sa ajunga pe mana Tribunalului Militar. ~nsa, in dimineata cand trebuia sa ajunga la Baia Mare doi generali de T.M. pentru cazul lui Hoca, m-a chemat la el seful Militiei, comandantul Vladescu. ~ncerca sa-l salveze pe Hoca si sa-l trimita in rezerva.
In 2009 da cel mai mare jaf din istoria Maramuresului, in pasul Gutai
Au trecut anii si Ursut reuseste sa colinde liber toata Europa, formand un grup de infractori deosebit de periculosi si experimentati. Vine cu acestia in Romania si acum doi ani, deghizati in mascati, au oprit o masina de transport valori si, la amenintarea armelor, au jefuit masina si au disparut. Nu dupa mult timp este prins si incarcerat in una din inchisorile de mare siguranta din Romania, unde cercetarile continua. Avea mandat de retinere international, pentru crimele comise cu multi ani in urma. Ulterior, mi-am dat seama ca Ursut era un tip violent si periculos. El avea in plan, am aflat mai tarziu, sa omoare militianul (sau politistul) care il va prinde.
Fii primul care comentează