Comandamentul de la Cotroceni

Nu ştim dacă şeful statului poate chema la Cotroceni, la sediul preşedinţiei, Guvernul pentru consultări sau trebuie ca el să meargă la Palatul Victoria pentru a avea un contact cu Executivul. Călin Popescu Tăriceanu susţinea în ajun că şi-a depăşit responsabilităţile şi că Guvernul nu are ce căuta la sediul preşedinţiei. Este un act de forţă a sintetizat el, e o chemare la ordine, o expresie a dorinţelor preşedintelui Băsescu de a  clarifica în favoarea sa raporturile cu Guvernul. Şi-a ilustrat punctul de vedere cu şedinţele de Guvern de pe vremea când era el premier, când şeful statului venea la Palatul Victoria, prezida şedinţa de Cabinet, dar nu o conducea.
PSD la rândul său considerând probabil că aceste consultări de la Cotroceni sunt foarte importante, a acuzat preşedinţia de organizarea unei “mascarade” şi a unui eveniment tele-politic. Discursul social-democrat şi cel al fostului premier Tăriceanu par a fi o vendetă. Din cele de mai sus se poate deduce că atât Călin Popescu Tăriceanu cât şi PSD au de plătit poliţe mai vechi. Ne aducem aminte de anii grei pentru Călin Popescu Tăriceanu, de disputele preşedintelui Băsescu cu liberalii, dar mai ales cu el, premierul. În ciuda acestora, Călin Popescu Tăriceanu a reuşit să-l ţină la distanţă pe şeful statului, să folosească legislaţia şi Constituţia în favoarea sa.
PSD are şi el aminitiri amare de pe vremea când guverna împreună cu PDL. Trist, dar adevărat, s-a întâmplat ca miniştri PSD de atunci să fie admonestaţi de şeful statului în văzul naţiunii. Toţi, pe rând, au fost criticaţi ca nişte şcolari de dirigintele lor sau de directorul şcolii. Niciunul dintre ai nu a avut vreo replică curajoasă, au stat în băncile lor cu înfăţişarea unor vinovaţi. Era limpede pentru ei şi pentru toată lumea că sunt în pragul corigenţei sau a scăderii notei la purtate.
Cam aşa ceva îşi imaginau social-democraţii că se va întâmpla şi acum. Dacă au fost luaţi în răspăr sau nu miniştri democrat-liberali şi cei din UDMR nu ştim deocamdată, niciunul dintre ei nu s-a plâns în faţa camerelor de luat vederi şi nu şi-a arătat vânătăile.
Însă, indiferent ce cred şi ce presupun politicienii, tendinţa publică, credem, este alta. Atât de prost este guvernată acum ţara, atâtea reproşuri se pot aduce guvernanţilor, într-atât scad standardele de viaţă, atât de ameninţător este şomajul şi scăderea drastică a pensiilor, încât este nevoie de o intervenţie energică a şefului statului. Orice om simplu îşi spune că e bine că au fost chemaţi la Cotroceni să dea socoteală pentru faptele lor, indiferent cât de constituţională sau neconstituţională este iniţiativa lui Traian Băsescu.
De rezultatele finale, sau mai bine zis de efectele acestor consultări vom afla. O simplă discuţie între şeful statului şi Guvern, nu va avea darul de a schimba din temelii modul de administrare a ţării. Premierul şi miniştrii nu vor deveni minţi sclipitoare, care să scoată ţara din criză, fără a folosi bisturiul. La fel, nu credem că de acum fondurile europene vor fi atrase, folosite, nici că se va întreprinde o descentralizare temeinică. De asemenea, e îndoielnic că începând cu după amiaza zilei de ieri, Ministerul Economiei şi cel al Finanţelor vor deveni cele mai strălucite din Uniunea Europeană, iar angajaţii Ministerului de Finanţe îşi vor depăşi condiţia de contabili şefi. Nu ştim dacă vor avea capacitatea şi puterea de a interveni salutar în dezastrul care se profilează sau vor sta neputincioşi ca în faţa norului de cenuşă vulcanică.