Cover Story – Reforma comisarului ardelean

Asculta acest articol

La Bruxelles, Dacian Cioloș i‑a convins pe europeni că trebuie să împartă altfel banii următorului exercițiu financiar. Efortul lui ar putea fi în zadar dacă acasă, la București, nu va exista o strategie limpede a agriculturii pentru următorii șapte ani. Vom beneficia de reforma comisarului?

S‑a spus despre el că nu este precum Mariann Fischer Boel, fostul comisar danez însărcinat cu agricultura din cadrul Comisiei Europene (CE), așa cum nici Fischer Boel nu avusese nimic în comun cu predecesorul său, austriacul Franz Fischler. Nu de pu­ține ori, reprezentanta Danemarcei a fost pusă în fața unor situații delicate, riscând chiar să fie acuzată de conflict de interese, pentru că deținea o fermă de peste 200 de ha, pentru care beneficia de ajutoare anuale de 60.000 de euro din partea Uniunii Europene (UE). Memorabil a fost și episodul în care comisarul danez s‑a trezit la biroul din Bruxelles cu peste 2.000 de litri de lapte „dăruiți“ de fermieri (în mare parte germani) în semn de protest față de prețul mic la care ajunsese să se vândă acest produs ca urmare a măsurilor luate de ea.

Când a primit propunerea de a‑i succeda lui Boel, nu erau mulți cei care să‑i acorde mari șanse lui Dacian Cioloș.

Oficialitățile europene nu‑l cunoșteau foarte bine, drept care nici aștep­tările nu erau foarte mari. Căpătase, însă, încrederea președintelui CE, José Manuel Barroso, care spunea despre oficialul român – atunci ministrul Agriculturii – că este „cel mai competent candidat pe care l‑a avut“ vreodată Comisia Europeană pentru Agricultură. Se întâmpla spre sfârșitul lui 2009, momentul în care Cioloș a fost propus pentru preluarea mandatului până în 2015. A urmat audierea în fața Comisiei. Sigur pe el și cu un calm neaoș ardelenesc, candidatul român a parat, timp de trei ore, toate atacurile oficialilor europeni, trimise către el sub formă de întrebări ce aveau drept scop să‑i scoată la iveală lipsa de experiență. La orice întrebare răspundea cu calm, păstrând contactul vizual cu fiecare deputat în parte. La sfârșitul audierii, Cioloș își câștigase deja respectul, confirmând totodată că Barroso avusese dreptate. Se simțea deja un contrast puternic față de performanța lui Fischer Boel.

Rădăcini sănătoase.

Realizările lui Dacian Cioloș nu reprezintă altceva decât rodul unor semințe plantate, una câte una, într‑un sol fertil, care a respirat doar agricultură. Crescut la Pericei, printre solariile bunicului său, știa cum să folosească o sapă și un tractor, dar și cum funcționează un sistem de picurare. În satul său din Sălaj a lucrat chiar și după terminarea studiilor, toate specializările fiind în domeniul agriculturii. După ce a absolvit cursurile Facultății de Horticultură din Cluj, Dacian Cioloș a obținut o bursă în Franța, la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes. Specializarea era pe segmentul dezvoltării rurale, astfel că tânărul agronom avea să înțeleagă într‑un timp foarte scurt că agricultura se poate face și altfel, mult mai eficient. Au urmat un master și un doctorat la Montpellier, tot în Franța, care au culminat cu un stagiu la Bruxelles, în cadrul Diviziei de Dezvoltare Rurală a Direcției Generale de Agricultură. A fost perioada în care Cioloș a elaborat cadrul de reglementare a programului SAPARD și a dispozitivului administrativ de implementare în statele eligibile. Din fotoliul de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale (octombrie 2007 – decembrie 2008), Cioloș a fost propus comisar european pentru Agricultură, numirea sa reprezentând totodată un mare câștig pentru România.

Privit din exterior, dă senzația că la Bruxelles, un oraș cosmopolit și foarte dinamic, se simte ca la el acasă. E doar o aparență: „Mă simt ca‑ntr‑un oraș care nu e al meu și sunt într‑un fel de tranzit în Bruxelles. Un tranzit de mai lungă durată, dar tot un fel de tranzit e. Ăsta este și unul din motivele pentru care încerc să vin acasă, în România, cât de des pot, nu numai din motive profesionale, dar și din motive personale, de a mă reîncărca din când în când“, mărturisește el în exclusivitate pentru MONEY Magazine. Fiind „în tranzit“ de câțiva ani deja, de multe ori simte nevoia să evadeze, și atunci se refugiază în muzica populară – mai ales ardelenească –, o componentă mult mai aproape de ceea ce înseamnă rădăcini. Asta îi „face foarte bine“. „Se vorbește de sufletul unui neam; sufletul acela al neamului are componente diferite, și, atunci când vrei să‑l simți mai aproape, e bine să integrezi diferite componente“, povestește comisarul european pe un ton cald.

În următorul exercițiu financiar multianual (2014–2020), România va beneficia de fonduri europene în valoare de 39,8 mld. euro, din care 17,5 mld. de euro vor fi folosiți pentru implementarea PAC. Deși mulți s‑au plâns că bugetul aprobat a fost mai mic decât cel propus inițial, Cioloș susține că „e un rezultat bun“, în condițiile în care, înainte ca el să preia mandatul, se vorbea de reduceri de 30–40% pe lucrările din agricultură. În plus, decizia CE de a reduce bugetul global a protejat bugetul PAC, deci subvențiile vor fi mai mari.

Depinde întotdeauna care este sistemul de referință. „Dacă România se raportează la alte state membre, legat de bugetul pe agricultură, o să observe că Olanda, Belgia, Germania, Franța și Italia pierd bani pe agricultură, pierd mai mult decât reducerea medie comunitară, în timp ce România e unul din puținele state membre unde alocările pentru agricultură cresc pentru perioada următoare“, confirmă Dacian Cioloș în interviul acordat MONEY Magazine. Față de alocarea anterioară, finanțarea agriculturii românești se va împărți astfel: 10,4 mld. euro pentru Pilonul I (plățile directe) și 7,1 mld. euro pentru Pilonul II (dezvoltare rurală).

Câștigă micii fermieri.

Ce este diferit față de măsurile precedente? Faptul că, în ceea ce privește plățile directe, până acum exista o singură plată – fie pe fermă (pentru vechile state membre), fie pe suprafață (schema de plată unică pe suprafață, SAPS, pentru noile state membre). Noua reformă propune o plată multistrat, adică o plată de bază – 30% din suma plății directe –, la care se adaugă plata pentru micii fermieri (acel „bonus pentru primele hectare“ susținut de Dacian Cioloș), plata pentru tinerii fermieri până în 40 de ani (25% în plus din plata directă pentru primii cinci ani).

Un alt câștig este legat de schema de susținere a micilor fermieri. La nivelul Uniunii există 13,7 milioane de ferme, din care 70% reprezintă ferme mici, cu mai puțin de 5 hectare. Pentru sus­ți­nerea acestora, noua reformă PAC prevede o simplificare totală, în sensul că, din 2014, fermierii care vor solicita ajutor prin această schemă vor trebui să dovedească doar că dețin cu adevărat o fermă. „Atât. Nu mai trebuie depuse alte documente. Sigur, ei vor trebui să‑și declare suprafețele, dar nu mai există controale cu condiționalitate, legate de alte documente pe care agricultorii să le emită ca să demonstreze că sunt agricultori, că fac anumite producții ș.a.m.d.“, explică Cioloș. Practic, va fi vorba de un control administrativ, care se va face la depunerea cererii și prin sondaj la fața locului.

Care este scopul? Ca fermele mici să poată să evolueze. Agricultorii să‑și folosească timpul nu în a umple hârtii și formulare, ci în a‑și gândi proiecte economice de dezvoltare a fermei, adaugă comisarul european. Câștigul va fi nu numai al beneficiarului, ci și al statului, cuantificat deopotrivă în bani, dar și în timp – având mai puține controale de făcut, se vor reduce costurile administrative ale agenției de plăți (APIA). „La începutul exercițiului financiar anterior, principalele probleme întâlnite în implementarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă erau dificultatea atragerii cofinanțării necesare și birocrația excesivă impusă în timpul implementării. Aceste probleme au fost atenuate în timp, fără însă a fi complet eliminate. Remunerarea slabă a personalului în domeniu a fost și continuă să fie una din cauzele încetinelii cu care se mișcă întreg mecanismul“, afirmă Cosmin Drăgoi, consultant în fonduri europene la M27 România.

Autor: Angela Sighireanu | Sursa: Money Magazine