Creşterea crocodililor este o afacere bună pentru curajoşi

Asculta acest articol

    Tot mai mulţi sunt întreprinzătorii care se întreabă care ar putea fi afacerea profitabilă la îndemână? Se pare că în unele ţări ale Africii, dar şi în cele insulare s-a găsit răspunsul – creşterea crocodililor. Preţul unei piei poate ajunge la 1.000 de euro, iar carnea – muşchii de pe picioare şi coada se poate comercializa la 250 de lei kilogramul, echivalent în euro, de aproape 15 de ori mai scump decât carcasa de bovină spre exemplu.

Părerile despre crocodili sunt împărţite în rândul populaţiei, caracterizarea acestora trecând de la fascinanţi sau fosile vii către periculoşi, reci şi umezi, până la fobia pentru orice reptilă, inclusiv pentru aceste „lighioane”. Cert este că aproape toată lumea le înţelege valoarea economică.

Multă lume ştie că pielea de crocodil este probabil cea mai scumpă materie primă din industria pielăriei, alţii ştiu că au o carne foarte gustoasă iar unii au plăcerea de a etala anumite trofee de la aceste animale. Astfel, putem spune că deşi părerile despre aceste animale sunt controversate, valoarea lor este unanim recunoscută.

În epoca modernă pe care o traversăm, recoltarea acestor produse din mediul natural se face tot mai puţin, chiar şi în ţările „lumii a treia” unde acestea sunt mai abundente. De aici şi necesitatea ca aceste reptile să fie crescute în ferme specializate.

Creşterea în ferme se realizează în mai multe sisteme, precum Ranching şi Farming.
Metoda de creştere diferă de la o regiune la alta în funcţie de climat, de nivelul investiţional, existând de multe ori metode combinate.

Metoda combinată presupune recoltarea ouălor din mediul natural şi introducerea tineretului în programe de creştere asemănătoare sistemului farming. Bineînţeles că nevoia de ouă din mediul natural va scădea sau poate fi complet înlocuită cu producţia proprie.

Oricare ar fi metoda de creştere, adevărul este că aceste ferme se dezvoltă în strânsă dependenţă de cantitatea şi calitatea hranei oferite. Se cunoaşte că această specie include cele mai feroce animale, carnivore convinse care consumă aproape orice, viu sau mort. Abilitatea acestora de a se hrăni cu succes cu cadavre, fără repercursiuni asupra sănătăţii lor, duce la gradul ridicat de rentabilitate a acestor ferme.

Crocodilul, prin natura metabolismului său, poate să asimileze foarte bine hrana, acesta fiind chiar hrănit rar, cu o frecvenţă redusă (săptămânal).

Cel mai bine se pretează la creşterea în fermă aligatorul (Alligator mississippiensis), caimanul (Caiman yacare), crocodilul nord-american (Crocodylus acutus); crocodilul australian de apă dulce (Crocodylus johnstoni); crocodilul australian de apă sărată (Crocodylus porosus); crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus).

Rentabilitatea acestui tip de afacere depinde foarte mult de metoda de asigurare a climatului, de disponibilitatea hranei şi mai ales de talentul de vânzător al produselor. Deşi pielea este foarte valoroasă, pretenţiile procesatorilor sunt foarte mari în acest domeniu, vorbind de produse de lux.

Un cm² de piele procesată (geantă, portofel, cizme etc.) poate să coste până la fabuloasa sumă de 100 euro! În mod normal, o piele de crocodil de fermă (în forma brută) ajunge să fie valorificată cu 1.000 euro şi asta după circa 4-5 ani de creştere.