Mormântul dr. Lükő Béla, fondator al Spitalului Vechi a fost profanat

Asculta acest articol

Foarte putini ştiu azi de ce Spitalul Vechi se numeşte dr. Luko Bela. Poartă numele unuia dintre cei mai dăruiţi medici dintre câţi au existat în Satu Mare. A fost nu doar un doctor renumit, ci şi un umanist. Pentru meritele sale a fost decorat de Regele Ferdinand. Are meritul de a fi pus bazele unităţii spitaliceşti din Satu Mare.

A operat mii de oameni, însă a murit sărac. Nu a avut copii. La înmormântarea sa din anul 1936 au participat peste 20.000 de persoane, în semn de respect pentru dăruirea sa. A fost înmormântat în cimitirul reformat de lângă gară, alături de soţia sa. Intrând în posesia unor documente, suntem în măsură să realizâm un documentar despre viaţa şi personalitatea marelui medic. Dar, din păcate, în loc de recunoştinţă, am descoperit un lucru extrem de dureror< cripta lui Lükő Béla şi a soţiei sale, aflată în Cimitirul Reformat de lângă gară a fost profanată.

Nu se ştie când şi cine a spart cavoul şi ce a luat de acolo dar locul de odihnă veşnică al unui om deosebut, al unui erou al Sătmarului a fost răstălmăcit, iar cel care a salvat sute de vieţi nu îşi poate dormi limiştit somnul de veci.

Dr. Lükő Béla a fost într-adevăr una dintre personalităţile cu care oraşul nostru ar trebui să se mândrească. Dr. Bauer Adalbert, medic primar pediatru, doctor în medicină, vorbeşte despre el într-un studiu legat de istoria recentă a medicinei sătmărene. Arată că la începutul secolului XX asistenţa medicală face un salt calitativ mai ales în cadrul unităţilor spitaliceşti, tocmai datorită chirurgului dr. Lükő Béla. În prima decadă a secolului apar personalităţi de o valoare excepţională unele dintre ele devenind legende în rândul populaţiei.

Dr. Lükő Béla chirurg de excepţie, om de ştiinţă de talie europeană, căutat chiar şi de bolnavi de dincolo de ocean, a condus Spitalul Militar din localitate între anii 1914-1918 (complexul Policlinica CFR şi Liceul I.C. Brătianu), iar în anul 1919 după insistenţe înverşunate a înfiinţat Spitalul Orăşenesc Satu Mare al cărui director a fost aproape 20 de ani. Numeroase lucrări ştiinţifice redactate de el au apărut în  prestigioase reviste medicale europene. A decedat după o dăruire totală profesiei, fără menajamente, în anul 1936 la vârsta de doar 56 de ani. După cum arată dr. Szabó Ferenc József în volumul său intitulat “Dr. Lükő Béla”, marele chirurg a fost condus pe ultimul său drum de 20.000 de cetăţeni (pe vremea respectivă Satu Mare avea circa 50.000 de mii locuitori). În anul 1921 a fost decorat cu Steaua României şi Crucea Reginei Maria, iar  în 1935 Cavaler al Coroanei României în grad de Ofiţer şi Ordinul Meritul Sanitar clasa I. A fost distins, de asemenea şi cu o diplomă de recunoştinţă din partea regelui Serbiei, precum şi a ţarului rus.

Ziarul  “Gazeta” din Satu-Mare în numărul din 3 mai 1936, în necrologul lui Lükő Béla a relatat astfel< “Spitalul din  Satu Mare a pierdut cel mai consacrat umanist al său. Societatea sătmăreană a pierdut şi cel mai consacrat şi desăvârşit altruist. Dr. Lükő Béla nu şi-a făcut din medicină o profesiune, ci un apostolat, pentru care şi-a dedicat întreaga viaţă”.

Noua Gazetă de Vest, în aceeaşi perioadă scria< “Mai mult este faptul că această podoabă a ştiinţei medicale moare sărac, pentru că în cariera sa a alinat suferinţele nu numai cu bisturiul, ci şi cu punga larg deschisă şi n-a urmărit câştiguri medicale, a fost un om al cărui suflet înflorea ori de câte ori putea veni în ajutorul celor bolnavi. În numele sutelor de mii de bolnavi alinaţi depunem pe sicriul doctorului Lükő Béla lacrimile noastre fierbinţi de recunoşinţă. Sit tibi terra levis”.

Aceasta era dorinţa sătmărenilor de pe vremea respectivă< să depună o floare şi o lacrimă la mormântul său, dar iată că generaţiile următoare, care ar trebui să-i fie recunoscătoare, nu îl lasă nici să-şi doarmă liniştit somnul de veci.

Când am vizitat cripta, la prima vedere s-a observat doar un aspect cam neglijat, dar nu tocmai tragic. După cum am aflat de la parohul reformat Korda Zoltán, administratorul bisericesc al cimitirului prin anii 50, micul sanctuar un timp a fost folost şi cu destinaţie de capelă mortuară, dar cripta nu a mai fost deschisă din 1954, când a fost înmormântată soţia lui Lükő Béla. Cu circa trei decenii în urmă, capela a fost renovată din exterior, dar cripta nu a fost deschisă nici atunci, şi nici de atunci, căci familia nu avea rudenii apropiate care ar fi solicitat acest lucru.

Imagine sinistră în criptă

Uşa de fier a criptei a fost închisă cu un şurub ruginit şi lacăt ruginit, clar vizibil că nu a fost deschisă de mulţi ani. După cum a declarat îngrijitoarea cimitirului Cosma Florina, de circa 9 ani, de când lucrează ea acolo, nimeni nu a umblat la criptă. Când am deschis uşa, am constatat că peretele-capac din fier beton care acoperea mormântul propriu zis a fost spart.

Pe gaura respectivă putea intra bine un om, dar cele două sicrie nu s-au văzut, căci cripta era plină cu apă. Totuşi, parcă un sicriu lipsea. Cu ajutorul unui vidanjor al Apaserv Satu Mare a fost scoasă apa, iar cele două sicrie au devenit vizibile, dar nu unul lângă altul, ci capacul unuia a fost aruncat peste celălalt.

Osemintele există, aproape descoperite, la fel şi părţile metalice ale sicriului, deci cei care au intrat în criptă căutau, cel mai probabil, obiecte de valoare.

Însă nu puteau fi nişte oameni prea bine informaţi, căci presa vremii, precum şi toate documentele care vorbesc despre dr. Lükő Béla menţionează că a fost un om modest şi şi-a dăruit tot ce a avut bolnavilor.