Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Cristian Tudor Popescu despre reforma în învățământ

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

CTP„Dacă aș fi responsabil cu învățământul din România, aș pune accentul pe profesori, pe pregătirea lor pedagogică. Asta este o hibă fundamentală. Sunt absolvenți care au niște studii formale, de umplutură, de cele mai multe ori de foarte proastă calitate, pedagogice. Această disciplină a pedagogiei este foarte puțin sprijinită în România.

Aș investi foarte mult în învățarea profesorilor cum să lucreze cu elevii. De asemenea, le-aș mări salariile și, în același timp, aș crește nivelul sancțiunilor”, a spus Cristian Tudor Popescu.

Jurnalistul a mai spus că „inspecțiile la ore să nu mai fie formalități în care vine inspectorul și se bate pe burtă cu profesorul”. „Să fie cu adevărat inspecție”, a subliniat el, exemplificând prin faptul că profesorul poate să pună doar 10, tuturor elevilor, dar inspectorul să vină să verifice.

„Știți câți copii am vindecat eu de-a lungul timpului? Copii stricați de profesori la matematică. Acel profesor l-a stricat. E ca în dragoste, dacă primul contact este greșit, este brutal, este aberant, există șanse să fie blocat respectivul pe toată viața lui. Profesorul care nu știe nici el știți ce face? Vorbesc de matematică. Recită formule! Fie epsilon mai mare ca 0… recită! Profesorul care știe cu adevărat nu se ferește să folosească imagini, expresii sugestive, să folosească niște scenarii, povești, în care să includă respectiva teoremă, pentru că stăpânește materia și modul de a preda”, a menționat Cristian Tudor Popescu.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

1 comentariu

  1. „Știți câți copii am vindecat eu de-a lungul timpului? Copii stricați de profesori la matematică. Acel profesor l-a stricat. E ca în dragoste, dacă primul contact este greșit, este brutal, este aberant, există șanse să fie blocat respectivul pe toată viața lui. Profesorul care nu știe nici el știți ce face? Vorbesc de matematică. Recită formule! Fie epsilon mai mare ca 0… recită! Profesorul care știe cu adevărat nu se ferește să folosească imagini, expresii sugestive, să folosească niște scenarii, povești, în care să includă respectiva teoremă, pentru că stăpânește materia și modul de a preda”… spune fără prea multă modestie domnul C. T. Popescu.
    Știți că elevi dispuși să se lase vindecați (așa cum au fost de-a lungul timpului) sunt din ce în ce mai puțini?
    Știți cât de încărcată e programa la matematică, domnule Popescu?
    Știți că noțiuni pe care dumneavoastră le-ați întâlnit în anul I de liceu se studiază acum în clasele primare și gimnaziale?
    Știți cum sunt nevoiți acești profesori „care nu știu nici ei ce fac ”
    șă prezinte cât mai succint noțiunile teoretice, de așa natură încât să le rămână timp să abordeze la clasă cât mai multe exerciții și probleme. Și știți de ce, domnule C. T. Popescu? Pentru că majoritatea elevilor de azi și nu din cei de-a lungul timpului la care faceți referire, nu sunt dispuși să aloce pregătirii individuale mai mult de o oră, maxim două la toate materiile de a doua zi.
    Fac parte din categoria profesorilor (foarte mulți la număr) care nu doar recită formule. Caut de fiecare dată când timpul îmi permite, prin metode moderne, cu material didactic pe care mi l-am achiziționat singură (din salariul imens pe care îl am… știu la ce vă gândiți: veniturile din meditații… vreau să știți că nici aici nu m-ați prins, pentru că nu e cazul) sau mi l-am confecționat singură, să-i atrag pe elevii mei să descopere lumea miraculoasă a matematicii. Am, însă, din ce în ce mai puțin auditoriu. E drept că nu predau la o școală cu elevi selectați, ci într-una de cartier, normală, în care se face învățământ de masă.
    Sunt multe de spus, e târziu însă, iar mâine devreme merg la școală să „mai stric niște elevi” și tare m-aș bucura dacă părerile vi le-ati exprima într-o școală de acest gen, față în față cu acești „profesori” și nu din redacția unui ziar sau într-o emisiune în care de obicei cei invitați sunt destul de departe de realitatea necosmetizată a învățământului românesc.
    Faceți-vă CURAJ și rugați-l pe domnul nostru ministru (așa ca din partea noastră) să „umble” puțin la programă și mai puțin la numărul de ore, CA SĂ AVEM TIMP SĂ FOLOSIM IMAGINI ȘI EXPRESII SUGESTIVE, SCENARII ȘI POVEȘTI ÎN PREDAREA CUNOȘTINȚELOR TEORETICE ȘI SĂ NE RĂMÂNĂ TIMP ȘI PENTRU SISTEMATIZAREA ȘI FIXAREA LOR ÎN ȘCOALĂ pentru ca acasă elevului să-i fie suficiente cele două ore pe care e dispus să le sacrifice pentru studiul individual.

Lasă un răspuns