Cronica unui esec dinainte anuntat: doar 15.878 de baimareni s-au prezentat la referendum

Asculta acest articol

Pentru validare era nevoie de jumatate plus unu din alegatori, adica de 62.491 de votanti

[slideshow id=4070]

Referendumul impotriva poluarii muncipiului Baia Mare cu cianuri si plumb a fost un adevarat dezastru pentru cei care l-au initiat si organizat. Cele mai optimiste previziunui venite din partea oamenilor rationali indicau o prezenta la urne de maximum 25% dintre alegatorii baimareni cu drept de vot. Iata ca si previziunile acestora au fost infirmate. Ca sa nu mai vorbim de cele ale militantilor in favoarea referendumului, care nici nu concepeau ca baimarenii nu se vor trezi cu noaptea in cap si vor sta la rand in fata sectiilor de votare, se vor calca in picioare ca sa poata puna stampila pe buletine. Pentru ei inca din start prezenta la vot nu era o problema in calea validarii scrutinului popular.

S-au cam incurcat in previziuni si optimistii, dar si pesimistii. Dupa incheierea numaratorii voturilor a reiesit ca doar 15.878 de baimareni au participat la referendum, din cei 124.980 inscrisi pe listele permanente. Pentru validare era nevoie de jumatate plus unu din alegatori, adica de 62.491 de votanti. Mai trebuiau inca 46.613 voturi, adica de trei ori mai multe decat s-a realizat. Cu o prezenta de 12,67% nu prea mai exista tema de discutie pe marginea acestui subiect. Chiar daca initiatorii referendului se imbata cu apa rece, clamand peste tot ca 95% din voturile exprimate au fost impotriva poluarii, asta nu inseamna absolut nimic.

Istoria acestui referendum este destul de lunga. De mai multi ani s-a dorit organizarea lui, insa nu s-a gasit motivatia politica necesara pentru a se trece la fapte. Nici anul 2010 nu parea a fi prea promitator pentru adeptii consultarii populatiei pe probleme de mediu. Cu toate acestea, evenimentele s-au precipitat si ocazia s-a ivit. A fost in primul rand plecarea lui Cristian Anghel din fruntea Primariei, fapt care a permis amestecul “factorilor externi” in treburile institutiei. Apoi cei de la SC Romaltyn au demarat procedurile de obtinere a avizelor si autorizatiilor de mediu in vederea reluarii activitatii de procesare a sterilului din iazul Flotatia Centrala. Dupa arestarea lui Anghel echilibrul politic pe plan local s-a rupt complet. Liberalii, ramasi fara conducator, au facut gafe impardonabile. A inceput imediat batalia pentru scaunul lui Anghel. In aceasta competitie dura tema poluarii nu putea fi lasata deoparte. Atunci s-a trecut la ofensiva pentru organizarea referendumului, fiecare competitor fiind dornic sa-si asume paternitatea ideii. In cele din urma, consilierii locali au votat pentru organizarea referendumului si au alocat de la bugetul municipiului suma de 300.000 lei pentru sustinerea lui. La vremea respectiva cei din PNL si PSD se erijau in mari aparatori ai mediului baimarean. Dupa esecul catastrofal inregistrat duminica, fiecare ar dori sa uite, sa scape cat mai repede de acest cosmar. Pentru partidele care s-au implicat referendumul a fost o demonstratie de veleitarism politic, de neintelegere a starii de fapt din randul populatiei, de dominatie a emotionalului asupra realismului si pragmatismului. Altfel spus, miopia politicienilor a demonstrat ca agenda lor difera extrem de mult de cea a cetateanului de rand.

Infrangere usturatoare pentru guristii momentului

S-a spus de la bun inceput (pe buna dreptate) ca nu sunt forte dezinteresate care se implica in acest referendum. Fiecare tabara a urmarit ceva ce nu are absolut nimic cu adevarata problema a poluarii.

Politicienii angrenati in campania pentru primarie si-au dorit sa adune cat mai mult capital electoral de pe urma subiectului.

ONG-urile de mediu nu s-au implicat, pentru ca ele nici nu mai activeaza decat la inceputul anului, cand se aproba bugetele institutiilor publice din care vor sa ciupeasca cat mai mult. S-a vorbit mult despre implicarea Asociatiei 22 Decembrie in aceasta actiune, mai ales prin secretarul Vasile Tatar si presedintele Adiel Florian. De fapt intreaga asociatie, ca altii nu-s. Implicare in scopuri personale, asa cum a rezultat din scrisoarea de intentie pe care cei doi au adresat-o in 10 octombrie 2009 celor de la Romaltyn, carora le-a solicitat colaborarea pe care “o intelegem sub toate aspectele material, moral-financiar, managerial, marketing, organizarea unor activitati comune”.

Normal ca inaintea desfasurarii referendumului cei de la Romaltyn au publicat scrisoarea celor doi apostoli ai ecologismului maramuresean. Nu se putea altfel. Multi s-au asteptat ca si cei de la Romplumb sa procedeze la fel, mai ales ca “probele” lor sunt mult mai concrete, se bazeaza pe un contract. La toate acestea trebuie adaugat si modul partizan in care s-a implicat o anumita parte a presei. Ca sa nu li se “fure referendumul” au facut presiuni repetate asupra Consiliului Local, mobilizand in fata primariei cateva zeci de tigani, chiar in timpul desfasurarii sedintei extrordinare. Orice om normal care a vazut adunatura din fata primariei si a dat seama pe ce “forte” se sprijina referendumul, asa ca duminica au preferat sa stea in casa, sa nu se implice.

Paradoxal pentru multi, cel mai mare absenteism s-a inregistrat la sectiile de vot din cartierul Ferneziu, locul unde este amplasat Romplumb. Ferneziu este locul cel mai afectat de functionarea uzinei, si totusi oamenii nu au votat pentru oprirea activitatii. Sa aiba asta legatura cu faptul ca prin zona circula zvonul ca se doreste inchiderea uzinei pentru ca pe dealurile din apropiere sa prinda contur deja celebrul proiect Golf Park? Multe concluzii se pot trage dupa evenimentul de duminica. Guristii din mass-media au putut vedea (oare vor intelege?) cam ce priza au la oamenii care ii privesc, ii asculta sau ii citesc. Dar, dincolo de orice, esecul referendumului trebuie decontat aproape in totalitate pe seama clasei politice locale, care s-a dovedit a fi complet depasita de situatie.