Cum au trecut ”căpșunarii” înaintea investitorilor străini

Asculta acest articol

Aproximativ 5 (cinci) miliarde de euro au fost retrași de băncile-mamă din filialele din România în ultimul an și jumătate.

O treime au consolidat capitalul propriu al instituțiilor bancare românești cu acționari străini, dar celelalte două treimi trebuie acoperite din surse locale, potrivit estimării făcute publice de BNR, conform cursdeguvernare.ro.

Iar procesul de dezimplicare a capitalului bancar străin (deleveraging) va continua.

Este o schimbare majoră după festivalul intrărilor de șapte – opt miliarde de euro anual, bonusul prilejuit de intrarea zona euro și ocuparea cotelor pe o nouă piață de consum, destul de mare și cu potențial la nivel european. Cert este că trendul apare destul de clar, pe sistemul ”easy come, easy go”. De la dezvoltarea cu banii altora înspre dezvoltarea cu banii noștri.

Desigur, trecerea era inevitabilă, dar ceea ce contează este în ce condiții se face, cu ce viteză și cu ce eventuale probleme colaterale, atât pentru firme, cât și pentru sistemul bancar. Deocamdată, rata de acoperire cu provizioane a potențialelor defecțiuni la plată rămâne în zona sigură. Însă un semnal de avarie a început să pâlpie. Nu în privința nivelului general, ci punctual, pe zone care reclamă atenție.

Punctele nevralgice

Atenție ca neperformanța din creditare să se transfere către finanțarea din piața locală. Asta în condițiile în care activele nete au scăzut cu patru procente între mijlocul lui 2012 și mijlocul lui 2013. Pentru economie, este ca și cum un organism mai mare cu aproape două procente ( creșterea PIB a fost de 1,7%) ar trebui să funcționeze cu patru la sută mai puțin sânge care să transporte substanțele nutritive necesare.

De aici și impresia, altminteri întemeiată, că banii nu se mișcă suficient de repede pentru a acoperi facturile emise, pentru a putea plăti alte facturi și tot așa. Prima urgență este stoparea creșterii ratei creditelor neperformante și readucerea ei sub pragul, deja mărișor, de 20%. Echivalentul opririi bolii varicoase, a cantității de sânge care nu se mai întoarce la inimă pentru a fi oxigenat și trimis în sistemul circulator.

Altminteri, donarea de sînge către cei care ni l-au dat la vremuri în care nu aveam cu ce să ne dezvoltăm nu poate fi pusă în discuție.

Roadele dezvoltării se împart și ele, inevitabil, între cei care au obținut-o și cei care au finanțat-o. Ideal ar fi fost ca cele două categorii să se suprapună într-o măsură mai mare dar istoria a arătat că e cam greu să obții o creștere sustenabilă dintr-o sărăcie relativă.

Oricum ne atinsesem limita de îndatorare rezonabilă la nivel național. De acum ar trebui să arătăm mai multă responsabilitate în a cheltui banii, fără a înceta să susținem cererea internă, aflată sub potențial și sub necesarul de susținere a unei creșteri economice robuste. Iar asta tocmai pentru că posibilitățile de economisire sunt încă destul de firave la nivel intern.

Din datele centralizate referitoare la evoluția balanței de plăți pe perioada 2007 – 2013 se poate observa reducerea masivă a fluxurilor de capital venit din partea nerezidenților după vârful de peste 9 miliarde euro din anul 2008. Interesant este că în 2013 se confirmă până acum revigorarea creditelor intragrup după nivelul minim din 2011 dar au scăzut puternic participațiile la capital consolidate cu pierderea netă.

Ceea ce, corelat cu majorările substanțiale de capital anunțate de banca centrală (1,7 miliarde euro în sistemul bancar) arată înscrierea în bilanțuri a unor pierderi considerabile pentru investitorii străini, care au afectat suma netă înscrisă în balanța comercială. De aceea, nu ar trebui să ne mire ieșirile din România ale unor importante companii multinaționale și reducerea expunerii altora.

A existat și o reducere semnificativă a sumelor nete intrate la postul de transferuri curente ( în principal cei care care lucrează în străintătate ), dar de amploare mai redusă (-44% față de -82% în 2012 față de 2008).

Din aceste evoluții, se vede cum raportul dintre investitorii străini și ”căpșunari” s-a modificat de la aproximativ 1,5 la 1 în favoarea primilor, la 2 la 1 în favoarea celor din urmă, ajunși cei mai importanți investitori cu surse în străinătate.