Asculta acest articolDezvaluirile colonelului Arghir Berciu
[slideshow id=6085]
Serviciile de spionaj straine au functionat dintotdeauna, iar tarile avansate din lume si din Europa isi indreptau prin acestea activitatea in Romania. Romania prezenta un interes deosebit atat din punct de vedere strategic si geografic, cat si pentru faptul ca este si a fost o tara foarte bogata, mai dezvoltata decat celelalte tari comuniste, cu exceptia URSS si Slovacia. Resursele de pe sol si subsol prezentau un interes deosebit, mai ales petrolul, gazul, uraniul si minereul de metale neferoase. Zona Transilvaniei era cunoscuta cu bogatiile ei deosebite atat in petrol, gaze, cat si uraniu, paduri si agricultura. Motiv pentru care dintre toate tarile fost comuniste activitati de spionaj economic si politic desfasurau serviciile de spionaj din tara vecina, Ungaria, cu toate ca in cadrul tratatului de la Varsovia, echivalent cu NATO ca scop si interes, era interzis efectuarea spionajului intre tarile fost comuniste.
Cu toate acestea, cei care nu au respectat aceasta decizie au fost in primul rand serviciile de spionaj sovietice si maghiare. Relatiile intre maghiari si romani, dupa o perioada destul de lunga de democratie si comunism, s-au imbunatatit radical, fapt ce a determinat foarte multe casatorii mixte, cumetrii, sarbatori de Pasti si Craciun petrecute impreuna. Era o atmosfera de incredere si prietenie intre aceste nationalitati. Cu toate acestea, iredentistii maghiari, fanatici si care isi pastrau vechile conceptii, ca Transilvania trebuie sa fie iar alipita Ungariei, isi continuau activitatile de instigare a romanilor impotriva ungurilor si invers. Directivele date de partid inspre organele de securitate si celalalte organe represive subliniau modul de a solutiona orice manifestare iredentista nationalista si numai in cazuri cu totul deosebite se mergea la arestari. De fapt, in Maramures nu s-a auzit de vreun caz al unui individ de etnie maghiara agresat politic. Zilnic curgeau informatii spre organele de securitate, iar eu, fiind ofiter de informatii, prin specificul muncii judiciare, primeam si astfel de informatii cu manifestari sovine eredentiste.
In 1982, prin 15 ianuarie, o iarna grea, nametii mari, circulatia era deosebit de ingreunata, am fost chemat luni dimineata, cand ma pregateam sa predau serviciul, de colonelul Goran, seful Securitatii. M-a sunat. Urgenta. Sa las totul deoparte, sa iau pistolul cu mine si sa sosesc la poarta inspectoratului, ca sunt asteptat. Am executat ordinul intocmai. Am plecat urgent cu masina mea si, cand m-am oprit, colonelul Goran s-a asezat langa mine si mi-a spus< “Berciule, in orasul Baia Mare avem un mare spion maghiar, dar care este pierdut din vizor si trebuie prins, deoarece are documente deosebite. Te rog foloseste-ti toata capacitatea pentru a prinde acest spion”.
I-am spus ca fac totul si m-a intrebat ce voi face. I-am raspuns ca pentru moment nu imi dau seama cum sa incep. Am pornit rapid, dar m-am oprit in fata Centralei Minelor si am stat cateva minute in masina. Am meditat profund, analizand toate ipotezele posibile si anume ca spionul care, de pe strada Eminescu pana in Centru Vechi a schimbat trei masini, a fost pierdut. Vazand situatia drumurilor ingreunate de nameti, am mers pe trei ipoteze. Sub nicio forma nu a intrat sa il gazduiasca vreo familie maghiara, pentru ca se expunea la pericole, apoi cu masina nu putea sa iasa pentru ca erau filtre si risca sa fie prins. Ultima varianta a fost ca se apropia ora 8 dimineata si la aceasta ora pleaca trenul personal din Baia Mare spre Satu Mare si 100% a plecat la gara si s-a adapostit in tren.
Individul avea 40 de ani si 1,80 metri
Am plecat cu viteza la gara, am urcat pe peron tocmai cand impiegatul de miscare pleca sa dea drumul la tren. Am dat ordin sa nu faca acest lucru, ci sa astepte pentru ca am de verificat. Asa a si facut. Am urcat in ultimul vagon si am inceput sa verific individ cu individ. Mergea rapid, pentru ca cunosteam semnalmentele spionului si nu era cazul sa legitimez pe toata lumea. Colonelul Goran mi-a spus ca individul are 40 de ani, are 1,80 metri, corp atletic, par saten spre blond. Avea la el doua pachete de culoare alba, foarte ingrijite, cu dimensiuni de 40 cm. In acestea ar exista materiale de spionaj. Am terminat de verificat ultimul vagon, dar surpriza mea a fost mare ca, uitandu-ma atent pe politele din compartiment, observ cele doua pachete identice cu cele descrise de colonelul Goran. I-am intrebat pe cei patru pasageri daca sunt ale lor, dar mi-au spus ca nu, si ca a venit un tip, le-a pus acolo si a plecat, fara sa schimbe vreo vorba cu acestia.
Am continuat verificarea in urmatorul vagon si in compartimentul de langa usa trenului erau mai multi calatori. Printre care si suspectul. La prima vedere am sesizat ca unul dintre ei trebuie sa fie spionul. I-am legitimat pe fiecare si cand am ajuns la el mi-a raspuns ungureste ca nu are buletin, ci doar pasaport. Am inteles perfect intrucat vorbesc acceptabil limba maghiara. I-am cerut pasaportul si am aflat ca este cetatean maghiar, cu domiciliul in Budapesta. L-am invitat sa vina cu mine pana in ultimul vagon, unde erau cele doua pachete. Am intrat in compartiment si i-am intrebat pe calatori daca el este cel care a pus pachetele pe polita sau nu. Toti cei patru mi-au zis ca el este. I-am rugat pe doi sa ma insoteasca impreuna cu spionul pentru ca aveam nevoie de probe si sa ia fiecare cate un pachet, dar sa nu atinga suprafata acestora, pentru ca respectivul a negat ca sunt ale lui. Trebuiau relevate urme, amprente digitale de pe pachete si confruntate cu ale lui. Lucru care s-a si realizat si proba stiintifica a facut dovada ca el detinea cele doua pachete. L-am condus la masina mea si pe cei doi cetateni, asigurandu-i ca li se va plati ziua de lucru, pentru ca este o problema importanta. Oamenii erau isteti si s-au prins, dandu-mi tot ajutorul.
Pachetele erau pentru Satu Mare si Maramures
Pachetele le-am pus in portbagaj cu mare grija, sa nu se altereze amprentele digitale si am plecat la Politia Municipiului, unde era si Serviciul pasapoarte. Am urcat cu cei trei, l-am anuntat pe col. Goran, ca cetateanul este prins. A venit o echipa care urma sa desfasoare ancheta. A fost desfacut primul pachet in prezenta martorilor. Surpriza a fost mare. In el se gaseau pliante, in culori, cu texte de instigare a populatiei maghiare impotriva romanilor si pentru a lupta cu scopul de alipire a Transilvaniei la Ungaria. Mai erau si alte pliante, de alta categorii, mai mari, pe care era harta Republicii Ungare, in care era inclusa si Transilvania. Unde se faceau si se dadeau explicatii istorice ca Transilvania ar apartine Ungariei. Transilvania era inconjurata cu un desen in forma sarmei ghimpate, care delimita frontiera noastra si Transilvania in interiorul Romaniei. Mai erau documente care aveau destinatii pentru varfurile iredentismului maghiar, cu sarcini si ce activitati sa se desfasoare. Dintre iredentistii maghiari au fost identificati doi soti care au reusit sa patrunda intr-o functie importanta, unde nimeni nu putea sa ii banuiasca de iredentism si colaborare cu Serviciile de Spionaj. Care pana atunci multiplicau materiale si le trimiteau in Maramures, unde erau capii iredentismului. In cursul anchetei, spionul maghiar a recunoscut ca a avut trei pachete, pe unul l-a lasat la Satu Mare, un altul era pentru Maramures si al treilea pentru Oradea.
Spionul a fost expulzat
Spionul a fost retinut, dar nu a fost condamnat in Romania datorita sistemului comunist, pentru ca Guvernul Romaniei, ca si acum de fapt, lupta tot timpul ca relatiile romano-ungare sa fie cat mai statornice si cat mai bune. Iar pe de alta parte nu dorea sa se afle pentru ca ar fi avut urmari negative in relatiile dintre cele doua tari. A fost expulzat si predat autoritatilor maghiare. Facandu-se astfel dovada activitatii de spionaj a regimului de la Budapesta pe teritoriul Transilvaniei. Nici cei doi soti care au multiplicat materialele nu au fost trimisi in judecata, ci doar schimbati din locurile respective, tot pentru a nu crea anumite stari conflictuale intre romani si maghiari.
Fii primul care comentează