Asculta acest articolL-am urmarit ani de-a randul pe Cristi Diaconescu, crezand (mai bine spus sperand), ca multi altii, ca este unul dintre cei in care am putea avea incredere si care ar misca ceva, cat de cat, in politica romaneasca. Dar pe masura ce trecea timpul, a inceput picajul increderii mele in el. Si mi-am dat seama cat de mult rau mi-a putut face Cristi Diaconescu mie si celor ca mine.
A trai cu speranta in ceva, in cineva este, in sine, datator de speranta. Si face lucrurile sa mearga, ne face pe noi sa evoluam. Numai ca trebuie sa vina la un moment dat clipa cand speranta devine certitudine, cand potentialul se transforma in real. Or asta nu s-a intamplat niciodata la Diaconescu. Si atunci, asa cum se intampla ori de cate ori moare o speranta, totul s-a prabusit si a lasat un gol teribil in categoria “politic” a vietilor noastre. Cu atat mai mare acest gol cu cat ne-am amagit ani buni cu speranta.
Se tot vorbeste de identificarea celui care l-ar fi santajat pe Diaconescu. Considerandu-se ca astfel se va rezolva aceasta mizera intamplare. Fals. Nu santajistul e problema. Asa ceva s-a intamplat si se va intampla cat o sa fie viata politica si aici la noi si peste tot in lume. Nu mai fiti mironosite de bal si sa sustineti altceva. Santajul este un instrument politic uzitat permanent in politica. Dar, cum spuneam, problema nu e neaparat santajistul, ci cel potential santajat. Poate veni unul la mine, sa zicem, cu mega-dosare cu care sa incerce sa ma santajeze. Daca eu nu ma las santajat sau nu sunt deloc santajabil, atunci, evident, santajul nu mai exista. E simplu. Toata povestea cu Diaconescu santajat este o mare porcarie. Din toate punctele de vedere. Dar vorbim, totusi, despre politica. Ceea ce e trist la ce s-a intamplat este ca, asa cum spuneam mai sus, Diaconescu ori este santajabil, ori a cedat santajului, ori, pur si simplu, nu are fata de politician, stomac de politician sau minimul bun simt de a nu mai persista in a dezamagi atat de multa lume.
Cristian China Birta
Fii primul care comentează