Asculta acest articolColecţiei Historia lansate de editura Polirom i s-a adăugat recent un nou volum semnat de profesorul universitar Bogdan Murgescu.
După succesul cărţii România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Bogdan Murgescu ne propune volumul Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină, ce reuneşte 26 de studii, rezultatul a mai bine de două decenii şi jumătate de cercetări, conform adevarul.ro.
La lansarea cărţii, autorul a mărturisit că una dintre principalele raţiuni din spatele publicării acestei lucrări a fost dorinţa de a genera o dezbatere pe seama ipotezelor propuse, de a anima schimbul de idei. Această carte este, deci, „o invitaţie deschisă la o dezbatere intelectuală, ca alţii să ridice mănuşa, să ducă lucrurile înainte, să contrazică sau să confirme ipotezele pe care le-am dezvoltat în această carte, pentru că ştiinţa se lansează din asemenea contraziceri”.
Studiile reunite în Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină analizează diverse aspecte privind evoluţia Ţărilor Române în epoca sfârşitului Evului Mediu şi începutul epocii moderne, perioadă care, în opinia autorului, a avut un „rol constitutiv în structurarea lumii în care trăim, în definirea mecanismelor sale economice, sociale şi culturale, precum şi în afirmarea primatului Europei la scară globală”.
Unul dintre primele lucruri pe care îl observăm parcurgând câteva dintre studii este că acestea încearcă demontarea unor mituri ale istoriografiei româneşti, precum cel aşa-zisului „monopol comercial otoman” sau cel al energicei politici antiotomane purtate de Ştefan cel Mare.
Ţărilor Române furnizau 10% din consumul de cereale al capitalei otomane
Un alt mit istoriografic demontat în paginile cărţii este acela, foarte cunoscut, al României ca „grânar al Europei”. În baza unei analize sistematice ce tratează separat perioada secolelor XIV-XVIII, secolul XIX-1914, perioada interbelică şi cea postbelică, Bogdan Murgescu dezminte mai multe ipoteze promovate de istoriografia românească şi susţine că România nu a fost niciodată „grânarul Europei”.
În primul rând, este anulată teza conform căreia, în epocile medievală şi modernă timpurie, Ţările Române au avut un rol foarte important, dacă nu chiar vital, în aprovizionarea capitalei Imperiului Otoman. Mergând la izvoarele istorice de primă mână – pentru că este foarte important ca istoricul, „dincolo de construcţia mentală şi modelele teoretice la un moment dat, să-şi facă un reality check şi să meargă la izvoarele istorice” – autorul ajunge la concluzia că „ponderea combinată a Ţărilor Române nu depăşea 10% din consumul de cereale al capitalei otomane”. Cu privire la perioada cuprinsă între secolul XIX (după „supraestimatul”, în opinia autorului, tratat de la Adrianopol) şi începutul Primului Război Mondial, Bogdan Murgescu susţine că, deşi exporturile româneşti de cereale au avut un rol important în integrarea României în economia continentului şi în susţinerea financiară a modernizării ţării, ponderea cerealelor româneşti în consumul european a fost una modestă.
„O imagine complexă a Ţărilor Române”
Ultimele studii, cele de sinteză, abordează patru probleme importante: rolul spaţiului românesc în economia continentului european până în 1859; „modernizarea” Ţărilor Române în secolele XVI-XVII, care, arată autorul, a fost una modestă; problema economiilor Europei de Sud-Est, ca spaţiu intermediar între Imperiul Otoman şi lumea occidentală; şi, nu în ultimul rând, câteva aspecte generale privind Ţările Române în epoca modernă timpurie.
Fii primul care comentează