De ce petroliştii ar trebui să ieftinească benzina şi totuşi nu o fac?

Asculta acest articol

Informaţia conform căreia a mai crescut preţul combustibililor nu mai impresionează pe nimeni.

Dacă la început simplu zvon al scumpirii benzinei determină apariţia instantanee a cozilor la benzinărie, acum aceste informaţii au început să facă parte din cotidian. Blazaţi, românii nici măcar nu-şi mai pun întrebarea de ce a crescut preţul, ci acceptă resemnaţi să fie puşi în faţa faptului împlinit, scrie financiarul.ro.

În cele ce urmează vom încerca să facem o analiză comparativă evoluţiei preţului la benzină în România şi pe plan internaţional intrând, foarte puţin, în culisele mecanismelor ce stau la baza formării acestuia.

Preţul benzinei româneşti între risc valutar şi preţ internaţional

În ultimii ani pentru fiecare român, indiferent dacă este sau nu proprietarul unui autovehicul, anunţul benzinarilor de reajustare a preţului la pompă dă frisoane. Motivul este unul şi acelaşi: creşterea preţului petrolului.

Ceea ce însă eludează voit producătorii şi comercianţii de combustibil este faptul că preţul petrolului şi implicit al benzinei este variabil, modificându-se în funcţie de contextul macroeconomic internaţional. Din păcate, variaţiile respective nu sunt sesizate la pompă doar în creştere. Corecţiile, cel puţin în România, sunt practic inexistente.

Or, din acest punct de vedere, producătorii invocă modificarea raportului dintre moneda naţională şi cea americană deoarece produsele petroliere se comercializează în dolari. Pentru a vedea cât de fundamentată este această motivaţie în graficul de mai jos am realizat o suprapunere a evoluţiei preţului benzinei şi a parităţii USD-RON.

Se poate observa cu ochiul liber că evoluţia preţului benzinei pe plan mondial este extrem de volatilă, evoluând într-o mişcare laterală cu o amplitudine mare. În contrapartidă, din mai 2011 leul a pierdut constant în faţa dolarului american şi doar în ultima perioadă se înregistrează un puseu corectiv mai consistent.

Astfel, dacă în aprilie 2011 preţul litrului de benzină pe piaţa internaţională înregistra un maxim de 0,8968 $/litru, iar 1 $ = 2,7399 lei, pe 24 august 2012 preţul benzinei era de 0,7657 $/litru în timp ce 1$=3,562 lei.

Procentual, aceasta înseamnă o scădere a preţului benzinei cu aproape 15% şi o devalorizare a leului în raport cu moneda americană de 30%.

Dacă ar fi însă să facem o evaluare a preţului benzinei calculat în moneda naţională, la cursul de referinţă de la data respectivă, preţul litrului de benzină în 29.04.2011 ar fi de 4,4570 lei/litru, în timp ce pe 24.08.2012 acelaşi litru ar costa 4,7275 lei/litru, ceea ce înseamnă o creştere a preţului de 11%. O creştere care nu se poate explica decât prin devalorizarea monedei naţionale în raport cu moneda americană.

Dacă însă ne referim la evoluţia preţului la pompa OMV Petrom, în acelaşi interval de timp, pe 29 aprilie 2011 benzina se vindea cu 6,1 lei/litru, în timp ce după ultima majorare din 23 august a.c., preţul acesteia atinsese valoarea de 6,46 lei ceea ce înseamnă o variaţie procentuală de 7,5%.

Dacă însă analizăm comparativ graficele de evoluţie a preţului benzinei şi a parităţii USD-RON, luând în calcul numai ultimele trei scumpiri practicate de Petrom în acesta lună, se poate lesne observa divergenţa clară dintre evoluţia celor două preţuri.

Speriaţi de faptul că preţul benzinei s-a apreciat agresiv pe fondul creşterii tensiunilor din Iran (unul dintre principalii exportatori de petrol), benzinării au încercat să-şi acopere pierderile generate prin deprecierea dolarului în raport cu moneda naţională, scumpind succesiv preţul la pompă.

Întrebarea firească este:

În condiţiile în care preţul benzinei pe piaţa internaţională s-a prăbuşit pe 24 august cu nu mai puţin de 6,9%, în timp ce devalorizarea leului în raport cu moneda americană a fost nesemnificativă, preţul benzinei la pompa va suferi o corecţie?

Răspunsul este categoric negativ pentru că din experienţa de până acum corecţiile înregistrate pe pieţele internaţionale ale produselor petroliere nu s-au resimţit şi în buzunarele noastre.

Aici ar trebui să aducem în discuţie şi un alt aspect: OMV Petrom îşi bazează producţia pe petrolul românesc pe care-l extrage la un preţ ridicol comparativ cu cel de pe piaţa internaţională, lucru care însă, din păcate, nu se reflectă şi în preţul produselor petroliere furnizate de acesta.

Mai mult, riscul valutar, este acoperit cu vârf şi îndesat de către Petrom, care a reuşit anul trecut ca o cotă importantă de profit să fie obţinut prin operaţiuni financiare de acest tip, ceea ce exclude în mare parte influenţa variaţiilor valutare în preţul produsului final.

Sunt şanse pentru ieftinirea benzinei?

Ultima scumpire a carburanţilor pe plan internaţional a generat discuţii intense în jurul acestei teme, preocuparea centrală fiind, evident, găsirea unor soluţii pentru a tempera acest avans furibund al preţurilor.

În unele state s-a luat în discuţie chiar îngheţarea de către stat a preţului la pompă pentru o perioadă de timp, guvernanţii acestora fiind conştienţi de legătura care există dintre preţul combustibililor şi încetinirea economică.

Şi asta în state în care puterea de cumpărare a cetăţeanului este incomparabil mai mare decât a noastră.

În România însă statul evită să facă presiuni asupra producătorilor de produse petroliere pentru simplul fapt că aceştia sunt cei mai mari contribuabili la bugetul de stat. În plus, taxele şi accizele încasate de stat nu pot fi diminuate în condiţiile în care bugetul este în suferinţă. Ba, dacă ar fi să ne luăm după unele minţi “limpezi”, acestea ar trebui să crească.

Pentru a înţelege care este mecanismul care blochează, în România, de facto alinierea preţului la pompă cu cel de pe pieţele internaţionale.

Preţul unui litru de benzină este format din patru componente majore:

* preţul de cumpărare a materiei prime (petrol),
* cheltuielile companiei (cu transport, rafinare, distribuţie, livrare la pompă, angajaţi, etc – pe care le vom denumi generic ‚cheltuieli de rafinare şi livrare’),
* accize
* TVA

Dacă în privinţa primei componente, preţul de achiziţie al petrolului, este cam acelaşi în toate statele europene, 0,59 – 0,6 euro pe litru, diferenţele apar la celelalte capitole.

În concluzie, singura zonă în care statul ar putea interveni ar fi cheltuielile companiei. Aici însă lucrurile sunt şi mai clare: companiile petroliere producătoare româneşti sunt entităţi private în care statul nu prea mai are un cuvânt de spus.