Deconstructivismul în modă

Asculta acest articol

Astăzi este unanim acceptată ideea de integrare a modei în fenomenul postmodernismului cu manifestări în zona deconstructivismului şi a post-structuralismului.

Una din tendinţele actuale, este reprezentată de utilizarea hainelor pentru a transmite mesaje complexe. Încercâm să comunicăm prin haine, astfel fie purtăm haine cu descripţie simplă şi comună, fie optăm prentru mesaje ascunse, cu conotaţii subtile.

Îmbrăcămintea se suprapune cu imaginea particulară a corpului uman şi alcătuieşte un personaj, care spune prin simpla prezenţă o poveste. Relaţia modei cu persoana a devenit un domeniu intens analizat. Haina a devenit cel mai simplu mod de exprimare, de expunere a personalităţii, de evidenţiere a apartenţei la un grup.

Istoria deconstructivismului

Deconstructivismul, este un concept introdus de către filozoful Jacques Derrida. Acest concept urmăreşte importanţa întregului în sensul desfiinţării opoziţiilor pe baza cărora este fundamentat, precum şi demonstrarea complexităţii ireductibile, instabile a părţilor sale. Derrida atrăgea atenţia încă în mijlocul aniilor 60, în legătură cu interpretările variate pe care le poate avea un text. Această teorie a fost preluată şi în literatură urmată şi de arta vizuală.

Iniţiatorii desconstructivismului în modă sunt Rey Kawakubo şi Yohji Yamamoto.Tradiţia japoneză a fost tema colecţiei, modificând fundamental imaginea hainelor europene care până atunci au avut rolul evident de a înfrumuseţa şi de a pune în valoare corpul.

În 1981, la Paris “Commes des Garcons”, a promovat o colecţie surprinzătoare, cu asimetrii, nefinisări, haine lungi acoperitoare, largi şi negre. Reacţiile au fost mai mult dezaprobatoare.

Un alt mare designer, a cărui nume a devenit sinonim cu termenul deconstructivism este Martin Margiela. Margiela este cunoscut pentru ridicarea deconstructivismului la rangul de artă. Absolvent al “Academiei de Arte Frumoase” din Antwerp, a lucrat ca asistent de design pentru Jean Paul Gaultier înainte de a se avânta în lumea modei pe cont propriu. În 1988 îşi deschide propria firmă numită “Maison Martin Margiela”. Multe informaţii nu sunt cunoscute despre el, deoarece niciodată nu a acceptat să fie pozat sau să acorde un interviu. Păstrând acceaşi idee de anonimat, etichetele hainelor sunt un dreptunghi alb şi un cerc numerotat de la 0 la 23 ce corespunde uneia din variatele linii Margiela. O semnătură la fel de cunoscută al designerului sunt cusăturile albe vizibile la spatele articolelor, folosite pentru a fixa eticheta. Câteva din ideile care se regăsesc în creaţiile sale sunt: haine făcute din pungi de gunoi sau decoraţiuni de interior vintage, bijuterii din cuburi de gheaţă ş.a.

Cum este interpretat în zilele noastre

Astăzi fenomenul este mult mai acceptat, găsind mereu adepţi noi în rândul tineriilor designeri, cum ar fi Junia Watanabe. Una din tendinţele actuale este de a refolosii hainele. Acestea trec prin procesul de creaţie, sunt dezasamblate total sau partial, după care sunt reasamblate, devenind o nouă piesă vestimentară.

Viaţa unui atricol de îmbrăcăminte este astfel prelungită. De multe ori, o rochie veche care a aparţinut cuiva poartă o încărcătură emoţională unică. Valoarea materială creşte, iar prezenţa ei pare ca un citat al unei anume perioade integrat cu succes în actualitate. Dincolo de aspectul practic, se pune accent şi pe valenţa artistică. Modul în care s-a păstrat o linie, forma, volumul şi acordul cromatic.

Un ochi neavizat ar considera că multe piese care fac parte din acest trend sunt neterminate, lucrate neglijent şi mai ales nepurtabile în viaţa de zi cu zi.

Întotdeauna atenţi la nevoile tinerilor Vivienne Westwood şi Malcolm McLarenau au fost designerii care au reuşit să convingă oamenii să perceapă altfel stilul. Au reinterpretat jeanşii, au promovat hainele sfâşiate sau suprapunerile. Au impus cu obrăznicie vădită prin creaţiile lor, destinate în primă fază scenei londoneze şi grupului punk Sex Pistols un look agresiv şi colorat, ce se va regăsi apoi în magazinele proprii.

Un trend şi în România

În România această modă îşi face simţită prezenţa. Tinerii tind să caute orice nouă abordare a hainelor pentru a ieşi în evidenţă sau pur şi simplu din dorinţa de şoca. Anca Miron, unul din cei mai creativi tineri designeri români, a propus o colecţie bazată pe tricouri deconstructiviste şi multifuncţionale. Ea propune modalităţi diferite de purta un tricou simplu. Această colecţie multifuncţională este formată din modele de tricouri minimaliste, care pot fi purate în orice fel, cu partea de sus în jos, cu spatele în faţă sau ca o rochie.

Este adevărat că moda tinde spre deconstructivism, spre minimalism exagerat. Unii consideră că este mai degrabă artă decât funcţionalitate, dar aceasta este şi frumuseţea evoluţiei trendurilor.