Asculta acest articol“Una din cele mai cunoscute expresii la români este „a freca menta”, cu înţelesul de lene, comoditate, muncă în dorul lelii…. Aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viaţă, expresia de care discutăm conţine o parte adevăr iar restul descrierea unui obicei balcanic de a fenta munca, într-un limbaj colorat, cu pierderea în timp a înţelesului original al expresiei în sine.
De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut şi, probabil, pentru a respecta niscaiva ritualuri precreştine. Răspândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, a dus acest obicei şi în alte regiuni, inclusiv în Bucureşti şi chiar în Tulcea, unde au existat în permanenţă comunităţi puternice ale acestei etnii. Familiile înstărite de români, în permanenţă amatoare de rafinamente şi etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuţeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii şi senzaţia de răcoare pe timpul caniculei verii.
Din acest moment, începe modificarea înţelesului expresiei prin faptul că mulţi slujitori de casă preferau frecatul meselor cu mentă, ore în șir, în locul muncilor grele precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc. De aici şi nemulţumirea stăpânilor gospodăriilor vis-a-vis de slujitorii care se fofilau de la muncile adevărate, preferând să frece mesele cu mentă cât era ziulica de mare. De aici şi până la transformarea unei activităţi domestice oneste într-una depreciativă, distanţa a fost extrem de mică.
Cu trecerea timpului, lumea bună tulceană şi bucureşteană a renunţat la mesele frecate cu mentă în favoarea feţelor de masă din material textil, mult mai elegante, copiind astfel moda occidentală. Exprimarea „a freca menta„ a persistat însă sub forma ei colorată, specific balcanică, cu înţelesul de a trage chiulul de la muncă, dar o dată cu scurgerea anilor, prea puţini mai aducându-şi aminte sau ştiind adevăratul sens al acestor cuvinte.”
1 comentariu
Vă salut. Consider că ar fi elegant să se specifice că articolul original a fost publicat pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și îi aparține subsemnatului.
Nicolae C. Ariton
P.S. Pe blogul menționat există și alte articole la fel de interesante, pe care le puteți ultiliza cu încredere, cu singura condiție de a specifica sursa 🙂
Numai de bine!