Dictionar cu prieteni: Ion Barlea

Nu sunt comentarii

Asculta acest articol

A fost reeditata colectia lui Ion Barlea la Editura Dacia XXI

[slideshow id=6463]

Aparitia unei carti ce tine de patrimoniul sacru al Maramuresului este o mare bucurie pentru mine, mai ales ca in colectia Antropologie / Folclor / Etnologie au vazut lumina tiparului deja carti de referinte semnate de Mihai Dancus, Grigore Tocilescu, Ernest Bernea, C.S. Nicolaescu-Plopsor, fiind deja in tipografie altele, purtand semnatura lui Ion Muslea, Dumitru Pop, Mihai Pop etc.

Ion Vadan

Folclorul din Maramures atrage atentia

Folclorul Maramuresului n-a intrat de la inceput in sfera de interes a folcloristicii noastre. Pe cat ne putem da seama astazi, primele culegeri nu cuprind texte din Maramures. La 1874, Atanasie Marienescu, cel care preconiza culegerea sustinuta a folclorului din Transilvania, se plange, pe buna dreptate, intr-o scrisoare adresata redactorului revistei Familia, de lipsa textelor din nordul tarii. Intr-adevar, desi apareau la Oradea, revistele lui Iosif Vulcan abia publica texte maramuresene. Mai mult chiar, intr-o publicatie locala, Gutinul, care apare in Baia Mare, textele din Maramuresul Istoric sunt inca rare.

Dar in momentul in care culegerea cantecelor populare capata noi intelesuri, creatia populara fiind menita sa dezvaluie caracterele proprii psihologiei poporului roman si sa fie documente de straveche cultura romaneasca, folclorul Maramuresului atrage atentia celor grupati in cercul “Orientul” si M. Eminescu se pregateste sa tina in Maramures conferinta sa despre culegerea poeziei populare.

Faptul se explica prin situatia particulara pe care o ocupa Maramuresul in peisajul istoric si etnic al poporului roman. Tara de bastina cu indelungate traditii voievodale, tara de unde au pornit spre Moldova descalecatorii, loc al primelor tiparituri in limba romana, tinut de margine cu obiceiuri stramosesti nealterate, tara ce pastreaza in biologic si cultural esente ale romanitatii noastre, Maramuresul capata in configuratia culturala a acelei vremi o semnificatie aparte, care se soldeaza, din deceniile urmatoare pana astazi, cu interesul crescand pentru istoria si cultura lui populara.

Acest interes gaseste ecou inainte de toate la intelectualitatea locala, care, dand forme si rosturi noi unei traditii de organizare social-politica proprie acestui tinut de oameni liberi, neiobagiti, intemeiaza la 1861 “Asociatia pentru cultura poporului roman din Maramures”, apoi o scoala normala romaneasca si mai tarziu, cu invatatorii formati la aceasta scoala, “Reuniunea invatatorilor romani din Maramures”. Acestor invatatori se adreseaza vicarul Tit Bud, a carui autoritate in structura sociala locala romaneasca continua pe cea a ctitoriei voievodale de la Peri, cu apelul “Catre stimatii domni docenti din Vicariatul Maramuresului”, prin care le cere sa adune si sa-i trimita grabnic “tot felul de producte ale poeziei populare in versuri si in proza”. Rodul imediat al acestui apel este fara indoiala colectia Poezii populare din Maramures, publicata de el la 1908.

Daca privim prin prisma acestor date regasim si in culegerile lui Ion Barlea – Balade, colinde si bocete din Maramures si Cantece populare din Maramures, Bucuresti, 1924 – acelasi ecou. Radacinile culegerii cantecelor populare trebuie cautate insa in Maramures, dincolo de aceste culgeri tiparite. Vechimea obiceiului de a nota versurile populare ne este indicata de cele cateva manuscrise pastrate, dintre cele probabil mult mai multe ce s-au pierdut, in care carturarii ce au premers “docentilor” crescuti la scoala normala romaneasca din Sighet, modesti cantareti de biserica, “diecii”, au notat cantecele poporului inainte de N. Pauletti, de Anton Pann si de Vasile Alecsandri. Nu este intamplator, in acest context de indelungata traditie, faptul ca s-a putut identifica pana acum “cantecul de dragoste” notat la 1671 in Codicele de la Petrova, semnalat de G. Alexici (“Material de limba in Codicele de la Petrova”, Revista pentru istorie, arheologie si filologie, 13, 1912, 281) si acel Vers de Morisan alcatuit in Ungvar, gasit de Ion Barlea la sfarsitul Octoihului, manuscris de la biserica din Cornesti si nici faptul ca pe o Carte de versuri alese la prohade, gasita la aceeasi biserica, este notat textul cantecului Bogatul si saracul (I. Barlea, insemnari din bisericile Maramuresului, Bucuresti, 1909, pp. 75-77). Alte identificari ne vor ajuta poate in viitor sa gasim verigile pierdute ale acestui lant neintrerupt al traditiilor noastre carturaresti.

Publicarea acestei noi editii este un semn de pretuire a sarguintei parintelui Barlea si se cade sa fie un imbold pentru toti cei ce vor sti sa se straduiasca asemenea lui pentru a pune in valoare traditia culturala a tinuturilor de straveche cultura populara si de creativitate folclorica mereu vie.

Mihai Pop

87 de ani de la aparitia volumelor originale

Se implinesc acum, in anul 2011, 87 de ani de la aparitia, la Editura Casei scoalelor, a celor doua volume ale lui Ion Barlea, Balade, colinde si bocete din Maramures si Cantece poporane din Maramures. Descantece, vraji, farmece si desfaceri. Se implinesc, totodata, 43 de ani de cand am reeditat colectia, in doua volume, la Editura pentru Literatura.

Optiunea mea, norocoasa, pentru reeditarea acestei colectii a fost determinata de importanta ei, de prestigiul autorului ei, consolidat si de colaborarea lui cu Béla Bartók si Tiberiu Brediceanu, toti trei intentionand sa tipareasca impreuna culegerile facute de ei in Maramures, dorinta care nu s-a implinit, in primul rand pentru ca Academia Romana nu avea fondurile necesare. M-a intarit in convingerea mea de a o reedita si bunele ecouri critice de la aparitie, recenziile semnate de Ovid Densusianu (“Grai si suflet”, 1925), Nicolae Iorga (“Ramuri”, 1925), Artur Gorovei (“Sezatoarea”, 1925), Traian Gherman (“Comoara satelor”, 1925), Gh. Tulbure (“Cele trei Crisuri”, 1925) si Vasile Bogrea (“Dacoromania”, 1927). G. T. Kirileanu, care are marele merit de a fi structurat colectia, de a-i fi gasit editura si de a-i fi facut corecturile, ii scria astfel lui Ion Barlea, la 24 august/6 septembrie 1912, dupa ce-i facuse, impreuna cu George Valsan, o vizita in Maramures, “Dar n-a fost zi in care sa nu ma gandesc cu drag si inaltare sufleteasca la calatoria facuta in Maramures cu prietenul Valsan si mai cu sama la cele doua zile si doua nopti petrecute in preaiubita D-stra casa, unde am fost inconjurat cu atata dragoste frateasca. M-am intors din Maramures cu un spor de credinta in viitorul neamului romanesc si cu dulcea si rara bucurie ce este inima unui om bun pe toata viata. Oameni ca D-stra, un sot si o sotie atat de potriviti in dragoste, si la bine si la jertfe, rar mi-a fost dat a intampina si de aceea rog fierbinte pe Dumnezeu sa va apere de toate relele si de toti vrajmasii si sa va ajute in munca nepretuita desfasurati, precum si in cresterea norocita a vlastarelor D-voastra”.

Pentru ca sa constat daca cele inregistrate de Ion Barlea intre anii 1904 si 1913, am facut, in 1967, o cercetare in comuna sa natala, Berbesti, rezultatul acestei anchete publicandu-l intr-o anexa. Editia, a carei tiparire a fost sprijinita de factorii de decizie de la Editura pentru Literatura, Ion Banuta, Ioan Serb si Mihai Sora, a avut norocul sa apara in conditii excelente la tipografia bucuresteana Arta Grafica, in interiorul celor doua volume fiind plasate multe fotografii. Am reprodus cateva melodii din colectia lui Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare romanesti din Maramures, ale carei texte literare fusesera notate de Ion Barlea.

A mai fost o mare satisfactie a mea< parintele Ion Barlea si-a vazut tiparite elegantele volume. Avea sa se stinga din viata la 13 mai 1969, la Bucuresti. Implinise 86 de ani.

Reeditarea colectiei lui Ion Barlea la Editura Dacia XXI o socotesc un act de cultura, pe care il primesc cu o deosebita satisfactie intelectuala.

Iordan Datcu – 6 martie 2011

LA UN TATA

de Ion Barlea

Cand raman pruncii de nene,

Strainei is far’ de vreme,

Cand raman pruncii de mama,

Straini is fara de sama.

5 De-ar fi tata cat de bun,

Tot isi lasa prunci-n drum.

De-ar fi mama cat de rea,

Strange-si pruncii p-anga ea.