Asculta acest articolDin iunie 1938 si pana-n august 1940, Cronica a fost singura publicatie din Baia Mare in limba romana
[slideshow id=5657]
Perioada cuprinsa intre anii 1919 si 1939 e numita uzual interbelica, fiind dincolo de zbuciumul social si politic un spatiu de constructie si-n mass-media locala. Fascismul si comunismul sunt in stare latenta, dar ideologiile acestea rabufnesc cu putere chiar daca periodic, asa ca putem vorbi despre o pace aparenta. Putem scrie despre procesul de modernizare a Romaniei pe parcursul acestor ani, deoarece isi fac loc valorile civilizatiei europene in timp ce spatiul politic parcurge drumul de la democratie la autoritarism.
Se poate puncta ca anii deceniului patru ai secolului douazeci fixeaza amurgul democratiei nationale. Pe acest fond, la 16 septembrie 1936, publicistica baimareana se imbogateste cu o noua aparitie editoriala venita a completa imaginea comunitati in care exista un singur saptamanal intitulat: Baia Mare. Este vorba de publicatia Cronica. E de mentionat ca din iunie 1938 si pana-n august 1940, Cronica avea sa ramana singura publicatie baimareana in limba romana. Cronica, gazeta saptamanala: culturala si infomativa (scria pe frontispicul ei) l-a avut ca fondator pe Gheorghe Crisan. Proprietar, director si redactor responsabil Gheorghe Crisan a fost si singurul angajat al gazetei. Uzual, Cronica a avut patru pagini (in afara de editiile festive) nefiind subventionata niciodata, sustinandu-se doar din abonamente si publicitate.
Tirajul – 800 de exemplare/numar
Tirajul media a fost de 800 de exemplare/numar din care 500 erau destinate abonatilor. Gazeta a beneficiat de ilustratii gandite de pictori si graficieni baimareni. La inceput a aparut bilunar, apoi, din 1939, doar o data pe luna din pricina ca Gheorghe Crisan a fost concentrat in armata. Cronica a fost o publicatie martor acelor vremuri. In 28 august 1940 a aparut ultimul numar al “Cronicii” lui Gheorghe Crisan. Oprirea aparitiei a fost determinata probabil de revenirea administratiei maghiare in Baia Mare. E interesant si relevant felul in care scrie Gheorghe Crisan despre datele de aparitie si evolutie ale gazetei sale: “N-a existat comitet de sprijin, de organizare si sustinere. Nici nu l-as fi acceptat de altfel. Am fost singur si toata lumea s-a intrebat cine-i ala care a scos gazeta si ce urmareste. O persoana simandicoasa m-a intrebat chiar, in mod direct, ce urmaresc cu gazeta. N-am stiut ce sa-i raspund si i-am spus simplu: sa scriu, sa informez. Aveam un prieten tipograf: Perlik Iuliu. Socrul sau era sef tot la tipografia “Dacia” din Baia Mare. Oamenii astia mi-au inlesnit sa public primul numar din gazeta fara bani, pe hartia adusa de mine. Am inserat niste publicatii de licitatie ale Primariei, fara comanda oficiala, dar am reusit sa incasez costul publicarii, care a acoperit datoria catre tipografie. De aici incolo drumul era trasat. Gazeta am trimis-o prin posta la adrese culese din timp de pe la autoritati, intreprinderi etc, cu mentiunea ca vom considera abonati pe toti cei ce nu o inapoiaza. Si lupta a inceput pe toate fronturile. In anii urmatori am primit publicitate chiar din strainatate, prin “Serviciul Gazetelor”, iar mai tarziu ni se difuza oficial prin Ministerul Propagandei. Eu mi-am asigurat traiul, in general, din munca de corespondent la ziar si chiar alte munci ce le executam. Gazeta nu a avut angajati salariati in afara unei femei careia ii plateam zece la suta din suma abonamentelor incasate din oras. Fireste, nici colaboratorii nu i-am platit. In afara unor scriitori sau oameni de stiinta cunoscuti, restul colaboratorilor trimiteau lucrari pe care trebuia sa le refac total, astfel ca aproape toata gazeta era scrisa de mine si asa am reusit sa-i pastrez un nivel corespunzator”.
Alexandra Maghiar
Fii primul care comentează