Asculta acest articolLumea politica locala e atinsa de emotia alegerilor partiale pentru fotoliul de primar in Baia Mare. Ma rog, treaba acestei lumi. Noi, insa, scriem azi despre minerit. Cred ca atentia focalizata pe acest subiect e vitala pentru Maramures. Vedem ca mineritul romanesc (nu doar cel din Maramures) s-a distrus conform unui program bine pus la pus la punct. Totul a inceput cu anul 1990 cand Petre Roman in “inocenta-i” ori “nesabuinta-i” (tot un drac e!) din dotare, ii anunta pe minerii din Cavnic ca a inceput numaratoarea inversa si ca mineritul va deveni o amintire. Nu a crezut nimeni ca individul vorbeste serios. Maramuresenii l-au privit ca pe un teribilism inconstient ce-si da cu presupusul. Astazi constatam (evident prea tarziu!) ca Petre Roman a fost prost de sincer. Disparitia mineritului s-a calculat in laboratoarele unor tari care astazi ne sunt “prietene” si care pana-n ’89 ne erau ostile in viziunea fostului dictator N. Ceausescu. Pai si agricultura a fost gandita de aceleasi forte de segment romanesc ce trebuie distrus. E firesc ca astazi Romania sa devina pana si importatoare de cartofi. Europa civilizata a invins. Romania e o banala piata de consum. Si cam atat. Culmea e ca in anul 1995, o oarecare doamna Stratulat de la ANRM, se intalnea cu liderii sindicali ai Maramuresului aratandu-le un document ce puncta felul in care va arata mineritul in anul 2005. Acolo figurau din intregul bazin minier doar doua mine ramase in exploatare – in regim privat< E.M. Cavnic si E.M. Baia Sprie. Coincidentele dintre gandirea lui Petre Roman ca premier in anul 1990 si d-na Stratulat ca director ANRM sunt excluse. Programul de “restructurare” (de distrugere a mineritului) s-a gandit pe etape precise, pe luni si ani, pana-n 2005. Liderii sindicali ai acelei perioade ar putea spune multe. Au dus batalii cu morile de vant ale guvernelor. Salvarea mineritului s-a rezumat doar la vorbe de conjunctura legate de “sprijinul politic”. Ne aflam astazi intr-un punct de cotitura a mineritului din Maramures. Nu se mai poate practica pe spinarea acestuia jocul de-a “alba-neagra”. Ori e alba – ori e neagra situatia. In zona ar fi trebuit sa apara iazuri noi pentru depozitarea si impletirea coerenta a dezvoltarii mineritului cu activitatea Transgold si Romplumb. Nu s-a dorit asa ceva. N-a existat vointa politica. Argumentele pentru reluarea mineritului din zona sunt solide< de la cele istorice pana la cele economice, se poate puncta viabilitatea acestora. Paradoxal, Romplumb, care are ca parinte in dezvoltarea lui mineritul, a ajuns sa aduca din Polonia concentrat plumbos. Din cei 30.000 de mineri din Maramures n-a mai ramas nimic. Pauperitate si pauperizare. Europa civilizata si-a vazut visul cu ochii. A neantizat sute de ani de istorie a mineritului zonei. A distrus un spatiu creator de profil in Imperiul austro-ungar si apoi in lagarul socialist. Adica s-a razbunat hidos pe Romania. Planul de reorganizare a mineritului s-ar putea sa dea peste cap mizerabilele scenarii care au facut din Maramures un spatiu al saraciei lucii. Prind sa apara doritori de investitii in mineritul maramuresean. Cu o minimala “vointa politica” vom scrie despre mineritul de aici cu litere mari ca despre creatorul profitului unei zone bogate in aurul pe care-l viseaza de cand lumea, intreaga LUME!!!
Fii primul care comentează