Asculta acest articol[slideshow id=7279]
O familie din Cupseni lupta cu primaria comunei pentru reabilitarea unui drum ce trece prin fata casei lor. Cum nu este drum principal, primarul nici nu vrea sa auda. Adica vrea, dar nu reactioneaza. Oamenii stau astfel de noua ani si tot fac cereri peste cereri catre primarie sa se ocupe de drumul cu pricina, iar raspunsurile vin, unul dupa altul. In toate li se spune ca se va face. Dar nu si cand. Mai mult, din balbaielile primariei reiese, dupa interes, ba ca e un drum privat, ba ca e domeniu public.
Izolati langa drum
Todor si Maria Buda din Cupseni sunt doi oameni de 20 de ani, casatoriti de o viata, cu trei copii asezati acum la casele lor, peste hotare. Tot de o viata locuiesc pe o ulita dosnica din sat, langa hotar, asa cum spun localnicii. De la drumul principal, o ulita duce catre casa lor, dar si catre pamanturile a aproape 60 de oameni din sat. Numai ca drumul este impracticabil pe timp de ploaie, iar primaria sustine ca nu intra in atributiunile institutiei administrarea lui. Primaria a facut, de altfel, un drum de acces pentru alte case, situate ceva mai jos, insa drumul nu ajunge si pana la casa celor doi batrani. ~ntre locuinta lui Todor si celelalte case care au acces din sosea, exista o fasie de pamant pe care, spun batranii, poposeau ungurenii cand mergeau cu animalele la targ. Despre bucata de pamant ei spun ca ar fi fost pasune comunala, insa primarul nu confirma si spune ca situatia proprietatii fasiei de pamant respective este incerta. Asa explica el de ce a refuzat sa continue drumul de acces pana la casa batranilor, desi pentru celelalte locuinte situate mai jos, drumul a fost facut. Distanta de la soseaua principala pana la casa lor e ceva mai mare de 500 de metri, iar drumul duce pana in satul Unguras. Batranii spun ca inainte de razboi drumul era folosit de postas, care venea o data pe saptamana, si de ungureni, care mergeau cu animalele la targ.
Cu tractorul, numai cand e uscat
Cand afara e cald, e uscat, pe drumul cu pricina se poate circula, insa doar cu caruta sau tractorul. Nici vorba de masina. “Avem tractor, dar cand ploua tot nu putem iesi cu el, ca sunt in vreo doua locuri niste gropi adanci, de ne impotmolim. Am mai ramas cu tractorul intr-o groapa de o trebuit sa vina sa ma remorcheze de acolo”, se plange omul. “Am fost sofer o viata intreaga. Mi-as putea lua o masina, dar cum s-o aduc acasa sau s-o scot din curte? Numa’ pa sus, de-as putea”, se mai plange el. Apoi omul povesteste ca a fost in alte tari si a vazut ca la altii se poate. “Am fost prin Spania si am vazut cum e la ei. Daca e o casa in varful dealului, apoi pana acolo e drum si curent. La ei se poate. D-apoi asa e in Europa? Se traieste ca pe vremea strabunicilor?”, se intreaba el dezamagit.
Primaria i-a imprastiat piatra pe drum
Todor Buda a mai incercat sa rezolve situatia in felul lui, si anume a incercat sa obtina acordul oamenilor ca sa stranga bani, sa puna mana de la mana si sa repare ulita respectiva cu banii lor. Numai ca primaria a spus ca e de datoria lor si ca il va face, doar ca nu este chiar o prioritate.
Mai mult, omul si-a adus o masina de piatra concasata pe care voia sa o imprastie pe drum, in locurile in care se formau acele gropi adanci. “Am adus-o toamna trecuta si am lasat-o la intrarea pe ulita. A venit iarna si nu ne-am mai putut ocupa de ea, iar apoi, in primavara, am fost plecati. Apoi a fost vremea ploioasa si nu am putut scoate nici tractorul si s-a amanat. Cand, in sfarsit, s-o facut vreme buna, o trimis primaria utilajul si ne-o imprastiat piatra pe unde o vrut ei. O mai adus si primarul cateva masini de piatra si o imprastiat-o si pe a mea. Numai ca o pus-o pe toata la intrarea pe ulita, acolo unde mai sunt case si unde se poate circula. Aici, sus, unde nu mai e drum, n-au mai ajuns”, mai povesteste Todor.
“Aici nu ajunge nicio masina de pompieri ori salvare”
Oamenii se lupta cu primaria de noua ani si tot fac cereri peste cereri pentru cateva masini de piatra, ca sa le niveleze drumul si sa poata fi practicat in orice sezon. “Doamne fereste-ne de un caz de boala ori de un incendiu, ca aici nu ajunge nicio masina de pompieri ori o salvare. Numa’ de nu ne-or aduce cu targa pana jos, ca altfel n-ar avea cum face”, se plange Mariana, asa cum o stie satul. Dovada faptului ca se circula la fel ca in urma cu o suta de ani vine chiar in fata noatra, e vorba de o caruta cu fan ce abia se urneste din loc prin gropile in care gospodarul a mai aruncat cate o roaba de pietre. “Pur si simplu nu se putea trece. Se forma cate o balta mare, iar singura posibilitate de ocolit era sa mutam drumul mai la stanga”, explica cei doi. “Am facut la cereri, de-as fi putut hrani un bou cu atata hartie”, mai spune Mariana, facand haz de necaz.
Drum privat, drum public
Cei doi soti au mostenit pamantul si casa de la parintii femeii. In contractul de vanzare cu care l-au dobandit, locul este delimitat de un “drum comunal”. Cand a facut, insa, prima cerere catre primarie pentru repararea drumului, raspunsul a fost ca e un drum privat. “Au zis ca nu e de datoria lor sa-mi faca mie drum”, mai spune Todor. ~n aceasta situatie, gospodarul hatru s-a gandit sa-si forteze norocul si, daca e asa cum zice primaria, sa-si inchida drumul. “Cand au vazut ca nu mai au acces, au venit cu politia si m-au somat sa deschid drumul, ca e drum public, nu e privat. Mi-a dat si in scris ca e drum public. S-a schimbat situatia dupa ce l-am inchis”, spune el. “Dar daca e public, de ce nu l-au facut niciodata? De ce e de sute de ani tot la fel?”, se mai intreaba cei doi varstnici. “Am facut cerere si la prefectura. Nu am mai stiut unde sa mai mergem. Primarul nu ne refuza niciodata, mereu spune ca da, se va face. Numa’ nu mai face”, mai spun ei. “Tat aceeasi poveste o aud< ai rabdare, ai rabdare. Da’ de noua ani tat asta aud. Cata rabdare sa mai am?”, mai spune el.
Varianta primarului: “E drum public, dar nu primaria il administreaza”
Primarul Mircea Boga are si el o varianta. El a spus mai intai ca drumul e privat. ~ntrebat apoi despre documentul emis de primarie, in care se arata ca e un drum public, o da la-ntors, imaginandu-si, probabil, ca nu avem destule informatii. “Pai, e de interes public, dar e numai pentru ei”. Urmatorul pas a fost sa-l intrebam despre ceilalti aproape 60 de oameni care au acolo terenuri, iar raspunsul a fost cat se poate de neasteptat. “Nu tine de primarie sa administreze acel drum. Il administreaza cei care il folosesc, cei care au acolo terenuri”. Apoi a continuat intr-o maniera mai blanda. “Eu nu am spus ca nu-i ajut. Eu vreau sa-i ajut, dar nu le fac drumul. Le pot da cateva masini de piatra, pana unde poate intra masina. De acolo, sa si le duca ei cu roaba sau cu tractoarele. Ca toti au tractoare. Eu ii ajut, dar nu administrarea drumului nu e in atributiile primariei”, a conchis primarul. Numai ca diferenta intre un drum public si unul privat e mare, iar primarul inca nu pare sa o cunoasca. Orice drum public se administreaza din bani publici, respectiv de catre psrimarie. Numai cand la mijloc sunt orgolii marunte, diferenta intre public si privat devine confuza.
Mai mult, primarul dezvaluie cateva date despre familia respectiva, informatii care nu ar trebui sa intre in grijile unui primar.
“Sa-i vedeti ce fel de oameni sunt< se cearta cu toata lumea. Nu se inteleg cu nimeni. Nici cu copiii lor. Am vrut sa le deschid drumul pe fasia aceea de teren. Nu e pasune comunala, e proprietatea cuiva. Am vorbit cu oamenii sa le lase si lor acces. Dar el s-a laudat la proprietari si s-a batut cu pumnii-n piept ca el a rezolvat drumul. Oamenii s-au suparat si n-au mai fost de acord”, spune primarul.
*****
Todor Buda este hotarat sa lupte pana la capat, omul a precizat ca este dispus sa intre chiar si in greva foamei, daca primarul nu va fi de acord cu repararea drumului.
Fii primul care comentează