Asculta acest articol
Măsurile de sprijin pentru fermieri anunțate de Guvern, precum suspendarea rambursărilor și acordarea de granturi, reprezintă un prim pas către asigurarea supraviețuirii fermelor din România. Cu toate acestea, supraviețuirea nu echivalează cu stabilitatea, iar pentru a asigura un echilibru durabil în agricultură, întregul lanț agricol trebuie sprijinit, fiecare verigă având un rol critic în menținerea funcționării acestui ecosistem.
În timp ce măsurile de urgență se concentrează pe ajutorarea fermierilor, taxa de solidaritate aplicată furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole riscă să genereze un efect de bumerang, care ar putea afecta serios întregul ecosistem agricol. Conform legislației actuale, operatorii economici cu o cifră de afaceri mai mare de 50 de milioane de euro trebuie să achite o taxă suplimentară de 1% din cifra de afaceri. Această taxă, aplicată furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole, poate crește costurile pentru fermieri cu până la 2%, într-un moment în care fiecare leu contează pentru supraviețuirea lor.
Taxa și Impactul asupra Costurilor Fermierilor
Această taxă suplimentară se reflectă direct în prețurile inputurilor esențiale – semințe, produse fitosanitare, îngrășăminte, motorină – pe care fermierii le achiziționează. Din păcate, fermierii nu au capacitatea de a transfera aceste costuri în prețul produselor lor finale, din cauza presiunilor impuse de piețele internaționale de mărfuri agricole. Astfel, fermierii se află într-o poziție dificilă: pe de o parte, costurile de producție cresc, iar pe de altă parte, prețurile pe care le pot obține rămân controlate de piețele externe.
Distribuitorii de inputuri agricole reprezintă „motorul tăcut” al agriculturii, furnizând resursele critice necesare la începutul fiecărui ciclu agricol. Aceștia facilitează accesul fermierilor la inputuri în valoare de peste 20 de miliarde de lei anual, sume care sunt recuperate de obicei doar după recoltă, când fermierii își valorifică producția. Din cauza dificultăților economice, mulți dintre acești distribuitori se confruntă deja cu probleme de pierderi și de cash flow.
Presiunea Financiară și Risc de Blocaj
Măsura suspendării plății facturilor restante de către fermierii afectați de secetă a agravat situația distribuitorilor, care trebuie să finanțeze simultan două cicluri agricole: cel precedent, ale cărui creanțe vor fi recuperate parțial până în 2025, și noul ciclu pentru 2024-2025. Această presiune dublă riscă să declanșeze un blocaj financiar care ar putea afecta întregul sector agricol.
În acest context, o derogare de la plata taxei de solidaritate de 1% ar fi o măsură necesară și logică, similară cu scutirile acordate distribuitorilor de energie. Rolul distribuitorilor de inputuri agricole este la fel de esențial pentru funcționarea întregului lanț agricol, iar reducerea capacității lor de operare ar putea duce la efecte în cascadă asupra producției agricole.
Riscul unui Efect Bumerang
Taxa de 1%, aplicată distribuitorilor și furnizorilor de inputuri agricole, poate avea un efect negativ în lanț, reducând eficiența măsurilor guvernamentale destinate sprijinirii fermierilor. Există riscul unei situații paradoxale, în care ajutorul acordat fermierilor este contracarat de creșterea costurilor, ceea ce împovărează și mai mult un sector deja vulnerabil. Este esențial să evităm acest efect de bumerang, care ar putea anula progresele realizate până acum.
Soluții pentru a Evita Criza Agricolă
Derogarea de la plata taxei de solidaritate nu este singura soluție, dar ar reprezenta un pas crucial pentru a reduce presiunea asupra distribuitorilor și pentru a asigura accesul fermierilor la inputurile vitale pentru producția agricolă. Agricultura are nevoie acum mai mult ca oricând de măsuri coerente și de solidaritate, pentru a transforma supraviețuirea pe termen scurt într-o stabilitate durabilă.
Fii primul care comentează